DOREL ÎŞI DOREŞTE SA NE VADĂ

Bună! Eu sunt Dorinel, am 4 ani şi asta e povestea mea…De foarte mulţi ani mama nu mai spera că va mai avea vreodată baietel, dar eu m-am gândit să-i fac o surpriză. Am 12 săptămâni şi ea încă nu ştie. Abia aştept să o cunosc!

1

Sunt în burtica ei de 28 de săptămâni, mă simt bine şi ocrotit, dar tare nedumerit sunt când ceva mă smulge de acolo, iar eu nu sunt pregătit. Aş vrea să ţip dar nu pot să respir până când o doamnă doctor mă ajută şi reuşesc să scot un sunet, dar încă nu pot respira. Iau şi o notă, nota 6; nu este o notă mare dar eu sunt mare, am 1200 gr.

2

Mama e tare fericită, dar eu nu ştiu dacă voi supravieţui primei nopţi. Plămânii mei nu sunt destul de dezvoltaţi nici măcar pentru a primi oxigenul ce intră prin tubul ăsta mare din guriţa mea.
E dimineaţă! Am reuşit dar îmi este înţepat tot corpul, tubul mă deranjează şi mama nu e lângă mine. Nu e tocmai aşa cum mi-am imaginat că va fi, iar când am cunoscut-o pe mama, plangea, dar nu de fericire. La scurt timp m-am şi botezat, de atunci mă cheamă Dorinel Tilica.

3

Zilele trec … multe perfuzii, transfuzii o face din nou pe mama sa plângă, dar eu voi lupta în continuare. După două săptămâni mama îmi intinde un deget şi eu îl prind în manuţă şi n-aş mai vrea să-i dau drumu’ A trecut o luna şi jumatate … e o zi mare, nu voi mai fi intubat iar tubul va fi înlocuit cu o măscuţă. E mult mai bine aşa ! La câteva zile mama mă ia în braţe pentru prima oară. Sunt fericit! Stau nemişcat şi n-aş mai vrea să mă mai dezlipesc de pieptul ei.
Parea că totul va reveni la normal, ba mai mult, il cunosc şi pe tata. Ii aud vocea şi mă străduiesc să deschid ochii şi să privesc în direcţia lui. Tata îmi vede pentru prima oară ochii negri şi mari. E copleşit de emoţie. În curând îmi verifică ochişorii şi d-nul dr. oftamolog să vadă dacă vederea mea este în regulă dar n-a putut sa ne dea nici o veste bună. Făcusem retinopatie şi îmi pierdeam vederea într-un ritm alert.

4

După 3 luni, părinţii mă iau acasa, îmi cunosc surioara, sunt alintat şi răsfăţat deşi din pacate nu-i vad chipul mamei doar o aud. Cumplite au fost acele zile, dar mai cumplit pentru ca in jurul meu auzeam doar voci: mami, tata, surioara si multe alte voci.
O oază de speranţă se întrevede printr-o operatie la o clinica din America: William Beaumont din Detroit care trebuie început de la o vârstă cât mai fragedă, însă costurile sunt cu mult peste posibilităţile financiare ale parinţilor mei. Dacă la început timpul se scurgea în favoarea mea şi cu fiecare zi ce trecea şansele să supravieţuiesc erau tot mai mari, acum timpul s-a întors împotriva mea şi cu fiecare zi care trece se scurg şi şansele mele de a putea vedea vreodată.

Aşa m-am gandit să scriu povestea mea în speranţa că o vor citi destui oameni cu inima bună ce mi-ar putea acorda o şansă să nu mă întreb niciodată de ce sunt diferit de ceilalţi copii, de ce nu mă pot juca, de ce nu pot să-mi îmbrăţisez mama…
Vă mulţumesc că mi-aţi citit povestea, vă mulţumesc din suflet pentru ajutorul vostru!
Cu drag, Dorinel Tilica

Puteti face donatii aici:

Banca Comerciala Romana, Sucursala Stefan Luchian Botoşani

RO68RNCB0579040596800001 -cont Lei

EO41RNCB0579040596800002 – cont in EURO

Cod SWIFT: RNCB ROBU

Titular cont Tilica Mariana (mama)

Telefoane (Tilica Mariana): 0231.549.15, 0726.453.127

Mai multe informaţiii şi documente doveditoare veţi găsi AICI

Vă mulţumim!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Alapteaza!

Resurse pentru suport in alaptare

WELCOME TO ROMANIA !

With this Blog we want to get you out there and explore this wonderful place called ROMANIA !

Ganduri, dorinte, vise si altele...

Vantul, care nu are nici miros nici greutate isi da seama ca exista cand culca la pamant holdele de grau. "Exist, gandeste el, pentru ca fac pe altii sa se incline."

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Adolescentzi

un blog pentru fiecare dintre voi

Blogul Asociatiei IHTIS Romania

Promovam interesele tinerilor cu dizabilitati fizice

%d blogeri au apreciat asta: