UN INTERVIU DE EXCEPTIE

15 martie 2014

Exceptional!

Poate oare vreun ateu sa conteste aceste realitati
Revelatiile cercetatoarei Marioara Godeanu:
„Toate structurile vii si nevii sunt patrunse de spiritul lui Dumnezeu”

Plante care lesina de frica
Copaci care tipa cand mor
Nucul care transmite arii de opera
Piramida care purifica apa.

Doamna Marioara Godeanu este un distins biolog. Eminent cercetator si profesor, are studii si realizari de valoare internationala, recunoscute si premiate de mari foruri stiintifice ale lumii: un dulap plin cu titluri, diplome si medalii. Cu toate astea, prin natura descoperirilor sale, doamna Godeanu pare mai degraba o mare maestra a alchimiei, o magiciana care a izbutit sa fabrice in retorte minuni: o piramida construita dupa proportia piramidei lui Keops, in care apa se purifica de la sine si vegetatia creste mai repede ca in exterior, un film (rasplatit cu multe premii internationale) in care a demonstrat ca natura poseda un sistem perfectionat de transmitere si receptare de informatii (plantele vorbesc intre ele, au sentimente si trairi afective, rad de bucurie si plang de durere, asemenea oamenilor). Dar cea mai mare descoperire a doamnei Godeanu este realitatea de dincolo de granitele stiintei, o realitate pe care tot mai multi savanti ai mileniului o recunosc: prezenta Creatorului Unic in toate formele de manifestare ale materiei din Univers.

Alarma in lumea plantelor
Nu trageti in flori
– Doamna Marioara Godeanu, cei care va cunosc spun ca faceti miracole. De pilda: ca va puneti mainile deasupra unor pietre si ele incep sa emita o energie vizibila pe ecranul computerului?

– Nu e nici un miracol. Pietrele sunt si ele structuri vii. Sunt supuse acelorasi legalitati ca si organismele vii si pot acumula informatie. Reteaua cristalina este vie. Cristalul este viu, el poate acumula si transmite informatie. Prin gandire si concentrare poate fi influentata incarcatura energetica a structurii cristaline pe care o au pietrele.

– Dar dialogul dvs. cu plantele cum a inceput? Ce v-a facut sa credeti ca plantele sunt fiinte vii?

– Povestea a inceput in 1975, la o sesiune de experimente care priveau testele de toxicitate efectuate asupra plantelor. Atunci am observat cu surprindere ca plantele-martor, care se aflau la o oarecare distanta de plantele supuse experimentului, mureau in numar mai mare decat cele care erau otravite efectiv. La inceput, am crezut ca studentii si laborantii nu sunt atenti cand folosesc substantele. Dar imediat dupa aceea mi-am dat seama ca planta-martor, cea care asista la „executia” suratei ei, primea un semnal de la „condamnata la moarte” si suferea la fel de mult ca si ea, ba poate chiar mai mult. Atunci mi-am spus: acesta este obiectivul biologiei viitorului, transmiterea informatiei intre structurile vii, respectiv – comunicarea intre plante. Am reluat imediat experimentele in conditii speciale (sa nu fie nici un factor care sa perturbe desfasurarea lor) si, mergand din aproape in aproape, am ajuns pana la folosirea metodei de captare a imaginii in infrarosu. Concluzia a fost clara: plantele comunica intre ele printr-un sistem energo-informational, adica isi transmit una alteia informatiile prin emisie si captare de energie.

– Ce contin aceste mesaje in cazul experimentelor dvs.?

– Planta care urmeaza sa fie agresata (sa i se aplice substanta toxica ucigasa) da un semnal inainte sa inceapa agresiunea impotriva ei. Pe imaginea in infrarosu apare un halou care se intensifica inainte de momentul inceperii agresiunii. Dar foarte important este faptul ca si plantei-martor, aflata la distanta sau separata prin polistiren, i se intampla acelasi lucru, ca si cum si ea ar fi agresata. Haloul, aura energetica respectiva, aparea in zonele periproximale (dincolo de marginea frunzei). Bineinteles, s-au facut experimente la diferite temperaturi, in camere special climatizate, ca sa nu se modifice parametrii, si am constatat ca, intr-adevar, aceste plante isi transmit intre ele mesaje. Ba si mai mult, literatura de specialitate afirma ca atunci cand un daunator intra intr-o padure (taietori de lemne, de pilda), padurea este deja informata de aparitia sa. In conditiile tehnologiilor moderne, aceste afirmatii sunt lesne de dovedit, prin conectarea senzorilor la un computer. Strigatele padurii se vad pe ecran.

– Ati realizat doua filme care au facut inconjurul lumii, intorcandu-se acasa incarcate de premii: „Dincolo de tacerea plantelor” si „Sensibilitatea plantelor”. Cum ati izbutit sa le duceti la bun sfarsit, avand in vedere ca le-ati realizat la inceputul deceniului trecut? V-a trebuit mult curaj…

– Intr-adevar, primul a fost realizat in 81, iar al doilea a fost aprobat in august 82, chiar dupa scandalul cu Miscarea Transcendentala. Eu nu faceam parte din grupul transcendentalilor, dar am lucrat cu profesorul Manzatu, cu profesorul Milcu, am lucrat cu foarte multi dintre cei care au intrat in aceasta poveste ciudata. Chiar si noi ne-am mirat cand C.C.-ul ne-a aprobat filmul. Credeam ca vom fi facuti praf cu el cu tot. „Sensibilitatea plantelor” era mai mult decat o bomba, mult mai mult decat avusesem noi curajul sa spunem pana atunci. Chiar ni s-a dat voie sa-l trimitem in Brazilia, la un festival de film stiintific, de unde s-a intors cu Marele Premiu. In privinta primului film („Dincolo de tacerea plantelor”), Televiziunea Romana l-a vandut cam in 15 tari. Pe post, a intrat insa foarte greu, fiind difuzat pe fragmente, la Teleenciclopedia. Si pentru ca numele autorilor era scris foarte mic, lumea a zis: „Ce film american grozav au dat despre plante!”. Pe noi ne-a umflat si rasul, dar si plansul, pentru ca filmul era al nostru.

Un calau demascat

– Cum ati lucrat, efectiv, la realizarea acestor filme?

– Lucram in echipa, in dupa-amiezile si noptile de dupa program, dar eram toti tineri si entuziasti, iar faptul ca faceam totul pe ascuns marea miza. Filmam si experimentam in acelasi timp in laboratorul de fonoaudiologie (se faceau teste cu copiii care aveau deficiente auditive, pentru a li se face proteze foarte moderne la vremea aceea), cu ajutorul unei echipe de la Studioul „Alexandru Sahia”, cu regizorul Mircea Popescu, pentru care am deosebita stima si consideratie. Am lucrat cu un aparat vechi, din timpul razboiului, dar daca ar mai fi fost inca o camera de luat vederi, care sa inregistreze intamplarile din laborator, cred ca ar fi iesit inca un film extraordinar (cu substrat stiintific, bineinteles). De exemplu, la un moment dat a trebuit sa schimbam operatorul, pentru ca ii cam placea sa bea si din cauza asta se modifica semnalul plantelor. Apoi, muscatul unei rosii (rosia e si ea un organism viu) a dat un semnal fantastic. Inainte de inceperea filmarilor, ne-am testat toti, ca sa vedem la care din noi plantele dau alarma cea mai mare. Ei bine, semnalul cel mai mare (aura care aparea pe ecran) aparea la mine, pentru ca eu eram programata sa tai plantele, sa le stresez, sa le provoc suferinta si dureri. Detectasera din tot grupul cine urma sa fie „tortionarul” si lucrul acesta se vede pe film. Dar apogeul acestor relatii ciudate s-a petrecut intr-una din zile, cand ne-am dat seama ca ceva nu este in regula, fiindca semnalele plantelor erau disperate, si pana sa ne dam seama, deasupra mea a explodat un bec de iod. Am realizat atunci ca anticipasera accidentul (receptionasera inainte semnalul defectiunii tehnice – incalzirea becului). Am avut noroc ca nu mi-a luat parul foc. Dupa cateva zile, am descoperit chiar cioburi de sticla in pielea capului, dar am fost asa de incantati de faptul ca plantele sesizasera intamplarea, incat nu ne-am mai controlat sa vedem daca am patit ceva. Nu stiu daca mai exista filmul nostru, originalul se pare ca a fost forfecat pentru nu stiu ce festivitate de partid.

– Nu mai lipsesc decat vorbele, pentru ca plantele sa fie oameni…

– Sa stiti ca am realizat si sistemul acustic. Unul dintre cei mai buni electronisti pe care i-a avut Romania (a fost silit sa emigreze in Canada) a realizat un aparat de transformare a semnalelor din domeniul ultra-acustic, in domeniul obisnuit de frecventa. Apoi, am introdus metoda grafica de inregistrare pe potentiometre si cea de captare in infrarosu. Cand am inceput sa descifram, sa traducem semnalele respective, ne-am trezit ca aveam semnale diverse, mergand chiar pana la cele psihice, de natura sentimentala, deci psihoempatie. O modificare energetica tradusa acustic arata cum plantele tipa, plang, canta, se bucura, ba si mai mult, reactia lor la diferiti stimuli: agresiune, auditii muzicale, stari de emotie, patologie umana (semnalele respective au fost date in film). Pe de alta parte, pot sa va spun ca experimentand pe ficus sau pe opuntia (limba-soacrei), plantele pe care le vedeti aici, in laborator, prindeam postul de radio cel mai apropiat. Dar una dintre experientele cele mai interesante a fost facuta la Peris, unde Elena Cernei, cunoscuta interpreta de opera, avea un nuc imens, foarte batran. Punand senzorii pe frunzele lui, am prins emisiunea de muzica a lui Iosif Sava, vocea lui foarte clara. Deci, nucul nu numai ca primea informatia si o retransmitea, dar avea si capacitatea de a selecta frecventa pe care primea semnalul. Atunci ne-am amintit ceea ce ne povesteau bunicii nostri: ca in timpul razboiului, taranii ascultau radioul cu galene, lipind firele de un cartof. Deci cartoful, fiind un organism viu, era sursa de obtinere a informatiei. Toate experimentele acestea ne-au determinat la un moment dat sa introducem un program de cercetare, dar n-am reusit, deoarece se facea apel la metode care intersectau domenii interzise la vremea aceea.

Florile
– Deci, plantele mai mari functioneaza ca si niste antene? Primesc si transmit semnale?

– Da. Si pasul urmator a fost sa vedem daca nu cumva si propriile noastre organisme interactioneaza cu plantele, sa vedem daca nu cumva aceste fenomene sunt valabile pentru toate structurile vii. Si atunci, am continuat experimentele incepute cu doamna Elena Cernei, privind influenta empatica a gandului asupra plantelor. Mai intai, ea canta ariile ei preferate din Carmen sau Trubadurul, si asta le impresiona foarte tare pe plante (acul cromografului inregistra un semnal al plantelor emis la auzul vocii ei). Dupa aceea, dadeam foaia inapoi si pornea inca o data acul cromografului, in vreme ce d-na Cernei canta aceleasi arii de opera, dar doar in gand. Ei bine, semnalele obtinute erau similare. Plantele citeau gandurile! Imi amintesc ca la realizarea filmului „Sensibilitatea plantelor” s-a petrecut o alta intamplare ciudata. La cantecul Mariei Tanase, Cine iubeste si lasa (interzis de regia muzicala, fiind considerat mistic), plantele reactionau cu o sensibilitate acuta, mai ales la incantatia „Cine iubeste si lasa/ Dumnezeu sa-i dea pedeapsa”; aproape ca simteai durerea in reactia lor. Dupa demonstratiile cu Elena Cernei, am cunoscut-o si pe Gabriela Cegolea, si ea cantareata de opera (a facut experimente extraordinare privind sunetul). Incet, incet, in jurul nostru s-au strans foarte multi specialisti si au inceput sa apara fundamentari ale celor descoperite de noi. In 1987, am luat premiul revistei „Flacara” pentru „atestarea fenomenului de comunicare la plante”, desi la acea data ni se interzisese, deja, cercetarea in acest domeniu. In 81, comunicarea plantelor era un subiect periculos chiar si de gandit, pentru ca se implica ideea informatiei pe care o furnizeaza in general materia, pana la nivelul transmiterii de la distanta a informatiei – e vorba, deci, despre hipnoza, telepatie, biostructura. Sigur ca lucrurile acestea existau in literatura de specialitate din lume, dar accesul la ea a fost foarte dificil pentru noi. Interesant a fost sa constatam, atunci cand am putut folosi si noi acele surse de informatie, ca desi noi modificasem conditiile de experimentare in comparatie cu occidentalii, ajunsesem mai aproape de metodologia care sa evidentieze asemenea fenomene.

Un singur tipar in tot Universul: spiritul divin.

– Glumind putin, credeti ca ar trebui sa mergem la concert cu ghiveciul de flori melomane sub brat?

– Nici chiar asa, dar daca am alege pentru auditiile noastre de-acasa o muzica lipsita de agresivitate, clasica in special, acest lucru le-ar prinde foarte bine, si plantelor noastre din apartament. Imaginati-va ca vedeti in infrarosu cum „infloreste” aura, ca vedeti fluidul acela stralucitor care apare in jurul ei cand planta se bucura de muzica pe care i-o oferiti, ba chiar si de semnalul dat prin gand. De fapt, ar trebui sa incepem prin a fi buni cu toate fiintele din jurul nostru, chiar daca nu vorbesc acelasi limbaj cu noi

– Ce-ati simtit dupa primele experimente, cand ati descoperit ca si lumea plantelor este vie, ca vorbeste si simte la fel ca si noi?

– Am inteles ca traim intr-o lume unde nu suntem singuri si unde nu putem face orice. A fost o imensa bucurie, dar si inceputul unui sentiment al responsabilitatii, pentru ca descoperi ca poti influenta extrem de mult ceea ce este in jurul tau si invers, actiunea tuturor fiintelor vii din aceasta lume poate avea influenta asupra vietii tale. Pentru mine, a fost si confirmarea ideii de unitate in diversitate a lumii vii, a descoperirii prezentei in toate a spiritului, a energiei care anima orice structura vie sau chiar nevie (aparent doar!) din lumea care ne inconjoara, confirmarea identitatii modelelor la nivel micro si macro-cosmic.- Mi se pare mie sau vorbiti despre Dumnezeu?
– In privinta aceasta, exista o disputa foarte aprinsa… Noi, toti, am fost crescuti in ideea de evolutionism si consideram ca Universul porneste de la simplu la complex, dupa care, probabil, exista un colaps si reincepe un alt ciclu. Sunt o multime de teorii in acest sens. As vrea sa spun, totusi, ca elementele sistemului evolutionist merg din punct de vedere logic pana la nivelul de maimuta. Dar de la maimuta la om, acest hiatus care apare, aceasta ruptura de veriga, lipsa de dovezi, ne face sa ne intrebam cum a aparut, totusi, omul, in forma lui cu ratiune? Pornind de aici, lovindu-ne tot timpul de intrebari si raspunsuri, s-a pus problema existentei campului fundamental, a faptului ca toate structurile vii si nevii au un model informational, adica sunt patrunse de spiritul lui Dumnezeu. Dumnezeu e in toate. Eu sunt convinsa de existenta sa. E mai putin relevant pentru dvs. daca va spun asta. Important este ca, intr-adevar, exista acel cineva care iti programeaza de la inceput viata. De aici apare ideea de determinism, de aici apare ideea ca intamplarile nu sunt simple intamplari.

Piramida de la Pitesti

„E bine ca omul sa traiasca acolo unde a baut prima apa”

– O alta realizare „miraculoasa” care va apartine este si piramida de la Pitesti, construita in epoca Ceausescu. Cum ati izbutit sa obtineti acordul autoritatilor comuniste, in legatura cu o idee atat de noua si de „bizara”?

– Nu-mi explic nici acum, dupa atatia ani. Stiu numai ca ministrul Florescu Mihai, care era la Consiliul National de Stiinta si Tehnologie, a vazut modelul facut de mine in miniatura (pe care il foloseam pentru studiul efectului de piramida) si m-a intrebat daca nu cumva am proiectul si pentru o piramida mai mare. M-am mirat si eu cand am zis: „Sigur ca da” si, desi nu ma pricepeam la constructii, piramida a aparut. Am fost ajutata de doi ingineri arhitecti, care au realizat planurile la scara 1:10 fata de piramida lui Keops, respectand toti parametrii piramidei din Egipt. Cu toate ca ulterior ni s-au pus multe piedici, am fost mirata sa constat ca am fost sprijinita in acea perioada de o serie de personalitati din domeniul politic, oameni foarte pasionati in intimitatea lor de asemenea domenii de cunoastere. Cert este ca piramida a fost terminata cu bine in 1985. Mai dificil a fost atunci cand Elena Ceausescu s-a oferit sa o viziteze, dar toata lumea m-a ajutat ca piramida sa nu fie vizitata. Cuplul prezidential a trecut numai pe deasupra, cu elicopterul, dar de sus se vedea ca o instalatie obisnuita. Oficial, ea a fost construita ca statie-pilot de urmarire a actiunii unor organisme (alge, bacterii) asupra apelor uzate, pentru purificarea lor. S-au facut si multe studii privind fenomenele de cristalizare, de polimerizare a rasinilor, studii de germinare rapida, de accelerare a proceselor de crestere. Dar adevarata noastra batalie cu instalatia de la Pitesti a fost pentru a demonstra efectul de forma (al piramidei) asupra apei. In piramida, apa se energizeaza si ajunge sa fie o apa primara, cum sunt apele plate, necontaminate. Pe masura ce se adauga in molecula de apa cate o particula – ca e de metal, ca e de nemetal sau saruri – i se schimba informatia initiala si incepe o deformare a ei, care duce la o deformare a actiunii sale. Apa este, si ea, purtatoare de informatie. Aceasta este de altfel una din temele noastre de cercetare, si chiar am mers la brevetare cu cateva proiecte.

– Cine avea acces in piramida de la Pitesti si in ce conditii se lucra acolo?
– Intrarea era permisa numai sub semnatura ministrului si a mea. De ce? Pentru a nu vulgariza sau pentru a nu aduce informatii eronate in mediatizarea acestui proiect. In toata aceasta activitate, un mare ajutor am primit din partea colectivului de acolo, fara de care n-as fi putut reusi. Din cauza fenomenelor speciale care se petrec in interiorul piramidei (metoda de scanare pe un computer, realizata de doi colegi ingineri, arata ca dincolo de imaginea fotografica a piramidei se mai vad si alte imagini, care se datoreaza existentei unui alt tip de informatii), timpul maxim de lucru acolo este de doua ore pe zi.

– Care a fost ecoul in strainatate al realizarii acestei constructii?

– Toata lumea a fost frapata si se intreba cum am reusit noi s-o construim. A fost o surpriza pentru Vest faptul ca noi am reusit sa ridicam la Pitesti o replica a piramidei lui Keops, la scara 1:10 si, drept urmare, la Geneva, in 1992, am luat medalia de argint; tot in acelasi an, la Budapesta, ni s-a dat medalia de aur pentru activitatea in ecologie, iar in 93 am luat Marele Premiu la Salonul International de Inventica de la Nürnberg , Germania, unde iarasi a fost o surpriza pentru cele 64 de tari prezente acolo, ca grupul acela de romani a luat Marele Premiu. Dar, intre timp, noi realizasem inca o instalatie similara, cu ajutorul unitatii militare auto-moto 02210 din Bucuresti, asa ca si aceasta realizare a fost rasplatita prin Marele Premiu de la Nürnberg si prin cele doua medalii de aur primite. A urmat Bruxelles, unde am luat Medalia de aur la Salonul de Inventica si Premiul special al Organizatiei Mondiale pentru Proprietatea Intelectuala, prilej cu care juriul a tinut sa precizeze ca tarile din Vest au gresit netinand cont pana acum de potentialul uman al Romaniei.

– Cu atatea succese internationale, cum se face ca n-ati ramas peste hotare, in atatea calatorii pe care le-ati facut? Ce v-a tinut aici?

– In primul rand, pana in 89 n-am avut voie sa ies din tara, decat in tarile foste socialiste. Functiona, probabil, un sistem de garantie. Am pierdut, astfel, doua burse, una oferita de Suedia, in programul international de energie, si o bursa in Germania. In octombrie 1989, am fost pentru prima data in China, lucru care pentru mine a fost extraordinar, vreau sa va spun ca pentru cercetarea chineza am un deosebit respect. Dupa aceea, in 90, am fost invitata in Grecia si asa a inceput, intr-un fel, iesirea mea in lume, dar ideea de a ramane in alta tara nu m-a tentat niciodata. Poate e si varsta; dar nu stiam cum sa „tropai” sa ajung mai repede acasa. Si nici sotul meu, care a avut o bursa Humboldt de un an de zile in Germania si care are o educatie si o mentalitate in stil nemtesc (Stoica Godeanu, cercetator principal I, director la Institutul de Ecologie Aplicata Bucuresti), nu si-a dorit aceasta aventura. Si eu, si el, suntem mai putin aventurieri in viata si mai mult in stiinta, aici, da, suntem chiar foarte aventurieri. Si pe urma, stiti cum spunea Coanda: „E bine ca omul sa traiasca acolo de unde a baut prima apa!” (e vorba de memoria apei, un alt subiect care m-a pasionat si despre care am putea purta o discutie separata). Dimpotriva, la expozitiile si saloanele de inventica la care am fost, am simtit chiar o nuanta de nationalism care nu imi e caracteristica, in sensul ca simteam nevoia sa demonstrez ce facem noi aici si ca nu-mi e rusine ca sunt romanca. Nivelul potentialului creator in Romania este destul de ridicat, si eu sunt foarte multumita de studentii pe care ii am. Se ridica o generatie in care am foarte mare incredere. Sunt sigura ca nivelul cercetarii romanesti va fi sustinut de acesti tineri. Sigur ca nu sunt toti geniali, dar cei buni sunt in numar suficient de mare, ca eu sa fiu optimista.


A VENIT PRIMĂVARA

1 martie 2014

Calendarul ne arată că a sosit Primăvara deși căldura se lasă așteptată. Primăvara este anotimpul în care natura se întoarce la viață cu toate bogățiile ei.

Știu că, anul nou a fost în vechime la 1 Martie și așa era firesc și nu văd nici o logică ca acesta să fie la 1 Ianuarie. Oricum sper să fie o Primăvară frumoasă pentru toată lumea și să așteptăm cu bucurie Învierea Mântuitorului Hristos!


PREOTUL DUHOVNIC

18 februarie 2014

“În fiecare parohie există un om care e al tuturor, care e chemat ca martor, ca sfătuitor şi ca sfinţitor, în cele mai solemne momente ale vieţii omeneşti. Un om fără de care nici nu ne naştem, nici nu murim; care te primeşte de la sânul mamei şi nu te părăseşte decât la groapă, care binecuvintează sau sfinţeşte leagănul, patul conjugal, năsălia morţii şi pecetluieşte groapa. Un om pe care necunoscuţii îl numesc părinte, un om înaintea căruia creştinii îşi duc mărturisirile lor cele mai grele, lacrimile cele mai secrete; un om care prin rostul lui e mângâietorul tuturor durerilor omeneşti, care vede bătând la uşa sa pe sărac şi pe bogat, cel bogat ca să-şi lase pe ascuns milostenia, cel sărac să-şi primească pâinea fără să fie umilit; un om care, nefiind de nici un rang social, ţine deopotrivă de toate clasele. De clasele nevoiaşe prin viaţa lui modestă şi prin umilinţa naşterii, de cele înalte prin educaţia şi ştiinţa lui; în sfârşit un om care ştie toate, care are dreptul să spună tot, şi al cărui cuvânt cade de sus asupra minţii şi inimii omului prin autoritatea dumnezeieştii lui misiuni. Acest om este PREOTUL!”
(Lamartine)


DUMNEZEU LUCREAZA PRIN CEI CEL IUBESC

18 iulie 2013

Mantuitorul Hristos spune: Fara de Mine nu veti putea face nimica! Ioan cap 15 vers 5. Aceste cuvinte sunt valabile chiar si la cei care suferinta le-a rapit puterea de-a se misca, dar Dumnezeu le-a dat puterea de-a fi ucenicii Lui.

1000427_492743230804773_1573597123_n

Zilele trecute s-a distribuit pe fecebook acesta poza postata de un cont ortodox rusesc in care nu este nevoie de alte cuvinte.


ASTAZI HRISTOS SE JERTFESTE PENTRU NOI

3 mai 2013

Astazi este ziua in care Mantuitorul Hristos se jertfeste penttru mantuirea noastra.

Astazi ne dam seama cat de tare am cazut privind cum sta Hristos pe Cruce.

Astazi trebuie sa cadem la Crucea Domnului, plangandu-ne pacatele.

Astazi tacerea trebuie sa fie la ea acasa.

Astazi trebuie sa meditam ca sa intelegem cat de mici si pacatosi suntem.

Am ales zece pricesne care sa-L planga pe Domunl.

Aceste minunate cantari tradionale ne misca sufletul prin mesajul lor profund.

Dar odata cu durerea trebuie sa avem speranta Invierii.

Maine noapte trebuie sa fim impacati cu totii pentru a primi Lumina Sfanta cu sufletul deschis.

Daca Hristos a biruit moartea, atunci si noi cu ajutorul Lui vom birui necazul.


INTALNIREA CU DUMNEZEU

29 aprilie 2013

Pe 15 Decembrie 1996… Afară ningea cu fulgi mari și frumoși care se depuneau de câteva zeci de minute într-un strat gros și consistent de mantie albă, plapumă a pământului. Micuțul Peter privea pe fereastra dormitorului său cum fulgii se așezau calm pe mașinile parcate pe strada Luminii, cea la care avea vedere și care era luminată la propriu de becurile stâlpilor publici, dar și de cele ale instalațiilor ornamentale, și pe care părinții săi, Ryan și Margaret, reușiseră în urmă cu aproximativ un an de zile să cumpere un apartament cu 3 camere, salon și 2 băi, adică suficient de încăpător pentru o familie cu un copil.
În acea seară de marți Ryan venise mai târziu de la slujbă, el fiind contabil la primăria orașului, pentru că avusese de încheiat bilanțurile pentru sfârșit de an. Se apropiau sărbătorile de iarnă și pentru ca în acea perioadă să se bucure de starea magică în sânul familiei trebuia să muncească peste program. Ca de obicei, Margaret pregătise cina care consta de data asta în friptura de cartofi atât de bine mirositoare încă din holul apartamentului, dar și deja celebrele gogoși Yorkshire, preferatele lui Peter.
– Aloo, e cineva în casa asta căreia i-a fost dor de mine astăzi? strigă Ryan în timp ce se descălța de pantofii maro de piele ținând într-o mână un buchet de trandafiri roșii.
– Eeeeeeeeuuu! Adică mie, mie mi-a fost dor de tineeee! și în secunda următoare Peter era deja atârnat de gâtul tatălui său sărutându-i obrajii răciți de fulgii mari și calmi. Dar ce e asta? Mi-ai adus flori?
– Astea sunt pentru mama ta, Peter! Le merită, nu crezi?
Margaret era în salon și era pe cale să termine cu așezatul mesei, dar întorcându-se cu gândul de a merge spre bucătărie pentru a aduce ce mai rămăsese, s-a oprit direct în brațele soțului său care îi întinse buchetul:
– Pentru tine, draga mea! Te iubesc! Cum te simți astăzi?
– Oh! Ce surpriză, dragul meu! Mulțumesc, sunt bine! De fapt, mult mai bine acum că ai sosit! își sărută rapid soțul, dar și pe micuț pe frunte care era tot în brațele tatălui său. Mi-este foame, vouă nu? Mergeți la spălat mânuțe și fuguța la masă, haideți!
– Nu… nu mi-e foame, spuse Peter care se coborî din brațele tatălui și cu ochii ușor înlăcrimați iși privi mama în ochi. Mi-a promis! A adus doar flori… pentru… pentru tine! Surioara mea… unde este? Mi-ați promis amândoi!
Înainte ca cei doi să se dumirească Peter a și fugit în dormitor, lacrimile ochișorilor săi albaștri ajungându-i pe bărbie de parcă ar fi fost o cursă nebună și s-ar fi premiat câștigătoarea.
Întins în pătuțul său, micuțul de doar 6 anișori, care nici nu observase că se oprise ninsoarea și norii fugiseră de pe cerul negru, avea chipul scăldat în lumina lunii, regina nopții, spre care privea insistent ștergându-și din când în când lacrimile. La un moment dat luna dispăru, dar nu și lumina puternică. Din acea lună plină, mare și luminoasă rămăsese doar un cerc, care se confunda cu marginea ei și în mijlocul căreia, din ce în ce mai mare, apăru o altă lumină. Băiatul se opri brusc din plâns, iar ochii focalizau cu foarte mare atenție fenomenul care avea să îi marcheze poate toată viața. În câteva secunde, cercul luminos se transformă într-o ramă aurie care găzduia poza unui chip atât de cunoscut pentru Peter: era personajul principal al cărții pe care mama sa i-o dăruise de ziua lui. De-a dreptul șocat și consternat de ce avea în fața ochișorilor săi, micuțul încercă să strige pe mama sa, apoi pe tatăl său, dar după câteva minute de încercări ratate privi cu mai multă atenție către chipul ce-l privea…

În drumul său spre casă doamna învățătoare Margaret Smith se opri la librăria bunei sale prietene, Jennifer, pentru a căuta o cărticică pentru fiul său, Peter. Numai ea știa cât de mult îi plăcea micuțului să i se citească seara, înainte de a pătrunde în lumea basmelor. Plus că se apropia ziua lui de naștere. Fiul său împlinea 6 anișori.
– Bună, J. Ce mai faci? Cum o duci?
– Bună, Margaret! Ai terminat cursurile? Off… am ceva probleme cu noua mea angajată… Mi-a recomandat-o o amică spunându-mi că are experiență, dar mi-a rătăcit niște hârtii și m-am cam enervat. În fine, rezolv eu. Ia zi-mi, cu ce te pot ajuta?
– Vreau să caut o carte pentru Peter. Știi cât îi place să-i citesc seara. Doar că vreau ceva mai… special.
După câteva minute de căutări, Margaret găsi o carte ale cărei coperte sunt frumos colorate și care se intitulează „Biblia pe intelesul celor mici”.
Câteva luni mai târziu, Peter învățase să creadă și să-L iubească pe Dumnezeu, iar înainte de a-și ruga mama să-i mai citească vreo pildă, își spunea de fiecare dată rugăciunea pe marginea patului și se închina.

Era chiar El! Era chipul pe care îl vedea în fiecare zi, în fiecare seară, atunci când mama sa stătea pe marginea patului și îi citea din carte. Era chiar Domnul Dumnezeu! În acel moment Peter se transformă într-o ființă superioară simțind asupra sa o energie și o forță supranaturală care parcă-l ridică de acolo, din pat, din camera apartamentului său… Pătrunsese cu viteza luminii în rama luminoasă care părea atât de îndepărtată cu doar câteva minunte mai devreme și ajunsese în cea mai înflorită și colorată grădină pe care o văzuse vreodată în desenele animate urmărite la televizor sau în cărțile de colorat pe care le avusese la îndemână.
– Niciodată să nu îți superi părinții, dragul meu! Nu le cere să facă ce nu e dat să se împlinească în acel moment. Nu vei obține acel ceva dacă vei cere în felul condiționat!
– Doamne… vreau o surioară… te rog, ajută-mă să fiu frate de fată! spuse Peter cu vocea tremurândă.
– Peter, iubește-ți părinții! Ai grijă de ei, sărută-i și mulțumește-le cu aceeași pasiune cu care îmi transmiți în fiecare seară gândurile tale…!

La 23 de ani, astăzi, Peter este fratele mai mare al adolescentei Megan Smith în vârstă de 16 ani, amândoi fiind copiii lui Ryan și Margaret Smith, decedați în 15 decembrie 1997, într-un accident de mașină…

Visul ăsta… a fost atât de real pentru mine timp de 10 ani! Am crezut și am comunicat în felul meu propriu cu El. Sunt sigur că m-a ascultat de fiecare dată, dar în încercarea de a mă face să văd lucrurile așa cum trebuie și așa cum sunt m-a lăsat să acționez conform propriilor simțăminte! Am greșit, m-am căit, am înțeles și m-am întors la El. Nu mai vorbesc cum o făceam în copilărie, dar știu că vede cum inocența faptelor mele de atunci se reflectă atât de bine în maturitatea gândurilor de astăzi! Mulțumescu-ți, Doamne!


50 DE SFATURI DE LA UN COPAC

21 aprilie 2013

Fii recunoscator, in fiecare zi! Asa cum este recunoscator un copac cand rasare soarele, cand copiii se joaca langa el, cand pasarile il folosesc drept refugiu si-i canta drept multumire. La randul sau, drept rasplata, copacul infloreste.
Iata un video emotionant, din care avem multe de invatat.


INCREDIBIL DAR ADEVARAT

8 martie 2012

Comisia pentru Securitate şi Schimb (SEC) aparţinând Preşedintelui Statelor Unite, Barack Obama, a catalogat folosirea celulelor din foetuşii avortaţi în băuturile Pepsi, ca fiind „afaceri normale”

Compania Pepsi, care va lansa un nou produs numit Pepsi Next, în următoarele săptămâni, a declarat că foloseşte fetuşi avortaţi pentru a întări savoarea şi aroma băuturilor sale. Această recunoaştere a stârnit valuri de indignare printre americani, sute de organizaţii începând o campanie de boicot al produselor Pepsi. Comisia prezidenţială pentru Securitate şi Schimb a declarat că această politică este firească şi face parte din „afacerile normale” (ordinary business).
Într-o decizie din 28 februarie Comisia a aprobat folosirea rămăşiţelor fetuşilor avortaţi din clinicile americane de avorturi pentru cercetări şi pentru dezvoltarea unei substanţe care întăreşte aroma băuturilor Pepsi. Agenţiile umanitare, creştine sau de apărare a valorilor umane au ripostat catalogând această decizie ca o legalizare a canibalismului în Statele Unite.
Scrisoarea semnată de Avocatul Brian Pitko de la Biroul SEC a fost trimisă companiei şi în ea se aprobă folosirea rămăşiţelor umane provenite din avorturi pentru cercetare sau dezvoltare. Aceşti doi termeni permit deja folosirea pe scară largă a substanţelor din cadavrele de copii avortaţi pentru fabricarea băuturilor răcoritoare.
Debi Vinnedge, Director Executiv a organizaţiei Children of God for Life (Copiii lui Dumnezeu pentru Viaţă), organizaţia care a deconspirat colaborarea dintre Pepsi şi Senomyx în folosirea fetuşilor avortaţi, a spus că a fost „îngrozită şi dezgustată de apatia şi nesimţirea companiei Pepsi şi a comisiei prezidenţiale a lui Obama”.
Sute de organizaţii din Statele Unite au chemat cetăţenii americani, în special creştini, să boicoteze total produsele Pepsi. Folosirea rinichiului embrionic uman (HEK-293) pentru producerea aromelor pentru băuturi nu trebuie să devină o rutină pentru Pepsi.

Senatorul de Oklahoma, Ralph Shortey a propus o lege prin care produsele fetale să fie interzise în orice activitate care produce profit.
Boicotul băuturillor de acest fel s-a extins deja în Canada, Germania, Polonia, Anglia, Irland, Scoţia, Spania, Portugalia, Australia şi New Zeelandă.
Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati
Sursa: http://www.lifesite.net ( http://www.lifesite.net/news/obama-agency-rules-pepsi-use-of-aborted-fetus-is-ordinary-business )


PUTEREA RUGACIUNEI

17 noiembrie 2010

O femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat
intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente. I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.
Bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul
sau. Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea.
Bacanul insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are
credit deschis la magazinul sau. Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa. Bacanul raspunse parca in sila:
– Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?
Louise a raspuns:
– Da, domnule.
– O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale. Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.. Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred! Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire. Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa;
Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile
Tale. Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut,
inmarmurit. Femeia ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii
dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii!
Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune. PUTEREA UNEI RUGACIUNI:


RUGACIUNE CATRE SFANTUL MINA

12 iunie 2010

O, Preasfinte si intru tot laudate, Mare Mucenice Mina si de minuni facatorule primeste aceasta rugaciune de la mine nevrednicul robul tau, caci catre tine, ca la un adevarat izvor de tamaduiri si grabnic folositor si ajutator preaminunat, scap eu ticalosul si catre Sfant chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinti ma rog tie: Vezi, Sfinte, paguba mea, vezi saracia si ticalosia mea; vezi bubele si ranile trupului si sufletului meu. De aceea ma rog tie, Fericite si Sfinte Mina, grabeste-te de ma ajuta cu neincetatele si Sfintele tale rugaciuni si ma sprijineste pe mine robul tau. Ia aminte la suspinele mele si nu ma trece cu vederea pe mine ticalosul si scarbitul, ca stiu, Sfinte al lui Dumnezeu, ca de ai si patimit munci grele si chinuri infricosatoare de la cei fara de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferinte astazi vietuiesti luminat si ai aflat dar de Dumnezeu. Fiindca ne-am incredintat ca si dupa mutarea ta din viata aceasta trecatoare, cine a nazuit la Sfanta biserica ta si cu credinta ti s-a rugat nu a ramas neajutat. Ca cine te-a chemat pe tine intru ajutor si nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni facatorule si tu l-ai trecut cu vederea? Sau cui, in pagube fiind si alergand spre ajutorul tau, nu i-ai descoperit paguba lui?
Minunile si ajutorul tau m-au facut si pe mine, ticalosul si scarbitul, ca sa alerg la ajutorul tau. Am auzit de negutatorul acela din pamantul Isauriei, care venea la biserica ta spre rugaciuni, nu numai ca ai vadit pe ucigasul sau si l-ai scos din paguba lui dandu-i indarat punga cu galbeni; dar, o! minune, ca si din mort si taiat in bucati, tu l-ai vindecat si l-ai facut sanatos.
Asemenea si lui Eutropie, din mare i-ai scos sluga cu vasul cel de aur tinut in maini, fiindca il fagaduise bisericii tale. Tot asa si femeia Sofia, care venea spre inchinare in Sfant locasul tau, nu numai ca a fost izbavita de ostasul acela ce o silea spre pacat, dar si pe ostas dupa cuviinta l-ai certat. La fel si schiopul care venea la Sfanta biserica ta spre inchinare, cu rugaciunea indata l-ai tamaduit. Asemenea si femeii celei mute, i-ai deschis graiul si vorbea curat. De asemenea atunci cand iudeul daduse prietenului sau crestin o punga cu galbeni, pe care crestinul tagaduia ca a primit-o, jurand pentru aceasta chiar in biserica ta, tu, nu numai ca ai izbavit pe crestin de juramant, dar si evreul, vazand minunea ta, a crezut intru tine si a venit la credinta crestina. Aceste minuni ale tale, Sfinte, m-au facut pe mine a crede ca la orice facere de bine esti gata ajutator si grabnic folositor si minunat. De aceea incredintat sunt ca tot cel ce alearga la tine, cerand cu credinta ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta si eu cred ca tu acelasi esti, Sfinte, ca atunci si astazi, ca oricine a alergat la tine nu s-a intors neajutat. Pentru aceasta si eu acum, fiind scarbit si in paguba, alerg catre tine cu credinta si cu lacrimi, ingenunchind si ma rog tie, Sfinte si Mare Mucenice Mina, ca sa te rogi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru mine pagubasul si scarbitul, Celui ce n-a trecut cu vederea rugaciunea ta cea muceniceasca, ci te-a ascultat si te-a intarit si te-a primit in cerestile locasuri. Catre Acela roaga-te ca sa fiu si eu ajutat si miluit pentru rugaciunile tale si din pagube si necazuri izbavit, ca sa laud si bine sa cuvantez si sa slavesc intru tot laudatul si preaputernicul nume al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!


Adela Pârvu - Interior design blogger

O viaţă avem? Colorată să fie!

Alăptează!

Resurse pentru suport in alaptare

WELCOME TO ROMANIA !

With this Blog we want to get you out there and explore this wonderful place called ROMANIA !

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Adolescentzi

un blog pentru fiecare dintre voi

Blogul Asociatiei IHTIS Romania

Promovam interesele tinerilor cu dizabilitati fizice