ASTĂZI ESTE CENTENARUL ROMÂNIEI MARI

Fiecare om are mai multe sau mai puține valori sufletești, dar astăzi trebuie să ne gândim la valorile naționale, pentru că este ziua țări noastre!

O țară ce a primit Evanghelia de la Sfântul Apostol Andrei.

O țară ce Mircea i-a ținut piept cu tărie Sultanului Baiazid.

O țară ocrotită și sfințită cu ctitoria a peste 40 de locașul sfinte de către Ștefan Cel Mare.

O țară unită prima oară în anul 1600 de către Mihai Viteazu.

O țară unită a doua oară în anul 1859 de către Alexandru Ioan Cuza.

Și iată că acum un secol s-a înfăptuit unirea cea mare în inima Ardealului la Alba Iulia. O unire dorită de secole, ce la 1600 n-a rezistat decât un an.

Chiar dacă țara nu mai este așa cum a fost unită în anul 1918 și că, problemele ne lovesc la tot pasul, trebuie să ne bucurăm că trăim într-o țară frumoasă, unde circulăm liberi de la un capăt la celălalt al ei!

ISTOIRIA TEZAULUI ROMÂNESC

Suntem români şi e bine să cunoaştem câteva aspete despre tezaurul ţării noastre …..

Tezaurul de la 1917

În august 1916 Carol Întâi moare, iar România ia decizia intrării în război alături de Antanta. Dar eram slab înarmaţi, bazându-ne, ca şi astăzi, mai mult pe tratatele cu marile puteri decât pe propriile tunuri. Desigur campania a debutat favorabil, prin părunderea trupelor române în Transilvania, în scurt timp, trupele germane, austro-ungare şi bulgare au preluat iniţiativa ocupând, în toamna aceluiaşi an, Dobrogea,Oltenia şi Muntenia, conducerea României fiind nevoită să mute capitala ţării de la Bucureşti la Iaşi.
În luna noiembrie, s-a decis şi mutarea sediului Băncii Naţionale a României, inclusiv tezaurul, la Iaşi . Din cauza ca trupele austro-ungare înaintau, la 12 decembrie 1916, Consiliul de Miniştri aprobă transferul tezaurului în Rusia, spre păstrare, până la terminarea conflagraţiei mondiale.
Tezaurul care urma să ia drumul Moscovei era compus din: acte, documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărţi rare, odoarele mănăstireşti din Moldova şi Muntenia (printre care şi osemintele domnitorului Dimitrie Cantemir), arhive, depozite, colecţii ale multor instituţii publice şi particulare, acţiuni obligaţiuni, titluri de credit, dar şi aur, în cea mai mare parte proprietate a Băncii Naţionale a României. Bunurile au fost încărcate într-un tren cu 24 de vagoane care a dus tezaurul în beciurile Kremlinului, unde se află şi tezaurul Rusiei. Valoarea declarată a bunurilor româneşti din acel tren era de 1.594.836.721,09 lei (la valoarea leului de atunci -n.r.) din care aur efectiv în valoare de 574.523,57 lei, arhiva evaluată la 500.000 de lei, iar restul, adică 1.593.762.197,52 lei, erau obligaţiuni, titluri de credit, tablouri, cărţi rare etc.
În 1917,izbucneşte revoluţia bolsevică la Petrograd, comuniştii preiau controlul fostului stat ţarist, iar Rusia iese din razboi şi confisca tezaurul României.
Imediat, Lenin începe să toace depozitele româneşti de la Kremlin Conform documentelor aflate la Arhivele Naţionale din Bucureşti, adresa nr. 116 din 16 ianuarie 1918, Lenin trimite următorul ordin:
Stimaţi tovaraşii: Consiliul Comisarilor Poporului a hotărât alocarea sumei de 5.000.000 de ruble Colegiului suprem Ruso-Român pentru problemele României şi Basarabiei, cu amortizarea acestor sume din fondul românesc arestat la Moscova”. Cu alte cuvinte, îşi formau. reţele de spionaj împotriva noastră cu propriii noştri bani. Între timp se termină războiul şi Regatul României se întregeste cu Transilvania, Basarabia şi Bucovina.
În 1921, guvernul de la. Washington îl anunţă pe cel de la Bucureşti că pe piaţa aurului din Statele Unite au apărut piese cu marca tezaurului românesc depozitat la Kremlin. Adică sovieticii îşi făceau liniştiţi cumpărăturile din SUA, că bani aveau de la români. Începe scandalul internaţional, iar ruşii ne propun să le cedăm tezaurul contra recunoaşterii alipirii Basarabiei la România. Bucureştiul refuză propunerea şi cere insistent tezaurul.

Tezaurul mareşalului Antonescu:

În 1935, Uniunea Sovietică ne restituie, din tot ce aveam la ei, doar arhivele şi osemintele lui Dimitrie Cantemir. În 1939, începe al Doilea Război Mondial, iar România se aliază cu Germania. Mareşalul Ion Antonescu încheie un pact cu Hitler, iar ţara noastră începe să vândă statului nazist diferite produse, în special grâu şi petrol, contra aur. În urma acestui comerţ, rezerva de metal preţios a Băncii Naţionale a României ajunge în 1944 la 244,9 tone, cea mai mare din toată istoria ţării noastre. În 1944, de frica invaziei sovietice, această rezervă uriaşă e ascunsă într-o grotă de la mănăstirea Tismana. Ea reapare în documente în februarie 1947, când este readusă la Bucureşti sub supravegherea armatei sovietice. După care se aşterne tăcerea până în 1953, când se consemnează că rezerva de aur României este de 53,1 tone. Faţă de 1947 avem un minus de 191,8 tone „Acest aur a fost luat de ruşi ca plată a datoriei de război”, ne-a spus Adrian Vasilescu, consilier şi purtător de cuvânt al guvernatorului Băncii Naţionale. Informaţia e infirmată însă de documente. Potrivit acordului sovieto-român pentru pagubele de război, semnat la Moscova. în 16 ianuarie 1945, România a fost obligată să plătească URSS-ului, între 12 septembrie 1944 si 12 septembrie 1950, 300 milioane dolari, adică 50 milioane dolari anual timp de 6 ani, în. produse petroliere, cherestea, vite, grâne, vase maritime şi fluviale, material mecanic şi feroviar etc. Deci, cele aproape 200 de tone de aur de la Tismana nu au fost luate de ruşi ca despăgubire de război. Dar în ce mod? Surse din Ministerul de Externe al României susţin ca acel tezaur a fost luat în custodie de Moscova, adică în păstrare (cu de-a sila, desigur), iar România poate şi trebuie să pună probleme recuperării acestui al doilea tezaur, de două ori mai consistent decât primul.
În 1995, statul român reia cererea de retrocedare a
tezaurului „arestat” în 1917. Ulterior, se formează o comisie rmâno-rusă de istorici care. să studieze chestiunea, adică valoarea datoriei Rusiei faţă de. România. Oficial trebuie să recuperăm 93,4 tone de aur, în valoare. actuală de 2.668.000.000 de dolari din tezaurul trimis la Moscova în 1917. Despre celelalte bunuri ale acelui tezaur – acţiuni, obligaţiuni, titluri de credit etc., cele mai valoroase de altfel – nu se mai vorbeşte nimic şi nici despre cele aproape 200 de tone de aur luate de ruşi în 1947. Revenim în 1956, când URSS ne restituie „Cloşca cu puii de aur”, un număr de piese din tezaurele bisericilor şi 1.350 de picture şi gravure. Cantitatea de aur restituită în acel moment cântarea 33 de kilograme.
În 1965, Ceusescu merge la Brejnev, preşedintele de atunci al URSS, şi cere. restul tezaurului din 1917. Brejnev se enervează şi spune ca acel tezaur a fost plimbat prin toată Rusia şi s-a mai pierdut din el pe drum. Cităm: „O parte din aur a fost jefuit de armatele tarniste, care probabil l-au dat ţărilor străine”. Liderul sovietic a cerut insistent. Renunţarea la acest litigiu, spunând că, dacă dezgroapă el morţii, poate scoate România cu mari datorii faţă de URSS. Dar Ceausescu nu s-a lăsat, litigiul a rămas deschis.
De la al Doilea Război Mondial şi până astăzi, cantitatea de aur deţinută de Banca Naţională a României a avut 1944: 244,9 tone, 1953: 53,1 tone,
1969: 111 tone, 1972: 64,4 tone, 1983: 118,7 tone,
1987: 42,2 tone, 1997: 93,4 tone, 2008: 107 tone.

Lista tezaurelor descoperite în România

Tezaur funerar român (Mormântul de la Neptun, judeţul Constanţa.

Descoperit în anul 1972, la 2 kilometri de Mangalia (anticul Callatis). Într-un sarcofag sigilat se afla scheletul unei nobile cu un bogat inventar, printre care obiecte din sticlă, lemn şi os, încălţăminte, oglinzi din bronz resturile unui instrument muzical din lemn şi diademae aur. Muzeulde Istorie Constanţa.

Tezaur funerar român din Constanţa.

Descoperit în 1986 în necropola tomitană. Conţine peste 60 de obiecte de podoaba de aur.

Cercei elenistici de aur – secolul al II-lea î. Hr.

Descoperit la Mangalia, judeţul Constanţa. Se află la Muzeul de Istorie Constanţa.

Tezaurul de la Galeşu, Poarta Albă, judeţul Constanţa.

Descoperit în 1951, este compus din două manşoane din aur tronconice, probabil diademe. Datează – prima vârstă a fierului, anul 500 î.Hr. Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti.

Crucea de aur – Histria, judeţul Constanţa

Arta romano-bizantină, secolul al VI-lea d.Hr. Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti.

Cruce, comuna Jijia, judeţul Tulcea.

Descoperită în 1950 în fosta cetate romano-bizantină Dinogeţia, în straturile aparţinând secolului al X-lea d.Hr. Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti
Inel din aur, descoperit în 1954 în cetatea Dinogeţia împreună cu alte trei inele de aur. Arta bizantină din secolul al XI-lea d.Hr. Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti.

Tezaurul de la Pietroasa, Buzău.

Cunoscut şi sub numele „Cloşca cu puii de aur”. A fost descoperit în 1837. Iniţial, depozitul a avut 22 de obiecte, dintre care autorităţile au recuperat doar 12, în greutate de circa 19 kilograme. Tezaurul este format din vase şi podoabe de lux lucrate în epoci diferite, dar apropiate. Au aparţinut, probabil, unei capetenii „barbare” de origine germană din secolul al V-lea, respectiv Athanaric, regele vizigotilor. Faimoasa comoară a avut parte, de la descoperire, de numeroase „aventuri”, fiind descompletată, distrusă, recuperată, furată şi parţial distrusă în 1875, salvată de la incendiu în 1876, restaurată la Berlin , plecată la Moscova între 1917 – 1956. Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti. Diadema princiară getică de la Buneşti, judeţul Vaslui. Descoperită în cetatea geto-dacă de aici în 1984. bijuteria, fără echivalent în România, este, probabil, un obiect de import. Secolele IV-II î.Hr. Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti.

Diadema hunica de la Gheraseni, judeţul Buzău.

O altă diadema asemănătoare a fost descoperită şi la buhaieni, judeţul Iaşi. Ambele sunt date în primul sfert al veacului al V-lea d.Hr. Muzeul Judeţean Buzău.

Tezaurul de la Brad, judeţul Bacău.

La Brad s-a descoperit în 1982 un important tezaur de obiecte din os, cupru, dar şi două mici discuri din aur. Discurile sunt cele mai vechi obiecte din aur, au fost făurite cu 7 mii de ani în urma şi aparţin Culturii Cucuteni A. Muzeul din Român.

Tezaurul de la Băiceni, comuna Cucuteni, judeţul Iaşi.

A fost descoperit întâmplător în 1959. Arta traco-getică din secolul al IV-lea î.Hr. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti.

Tezaurul de la Stânceşti, judeţul Botoşani.

Descoperit într-o asezare getică în timpul unor excavaţii în 1960, este datat în secolul al V-lea î.Hr. Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti

Tezaurul de la Rădeni, judeţul Neamţ.

În 1966 s-au descoperit 3 ceşti cu toarte, din aur, unice pe teritoriul româniei. Secolul V î.Hr. Muzeul din Neamţ.

Tezaurul de la Tufalău, comuna Boroşneul Mare, judeţul Covasna.

Descoperit în 1840, tezaurul era depus într-un vas de ceramică şi avea greutatea de 3 kilograme. Alcătuit din aproxiamtiv 300 de obiecte şi podoabe, a fost ulterior risipit sau pierdut, doar o mică parte fiin salvată. În mod deosebit se remarca toporul din aur.
Secolul al VIII-lea î.Hr. Se află la Muzeul de Istorie din Viena.

Braţara de la Pipea, comuna Nadeş, judeţul Mureş.

A fost făuritam însecolul al V-lea î.Hr. Se află la Muzeul Naţional din Budapesta. Braţara de aur de la Vlad, judeţul Braşov. Se află la Muzeul de istorie din Viena. Încă două braţări asemănătoare, găsite tot în Transilvania, se alfă la Muzeul Naţional din Budapesta.

Coiful getic de aur de la Poiana-Cotofeneşti, judeţul Prahova.

Descoperit întâmplator în 1928, este un coif de ceremonie de tip getic bogat decorat prin ciocănire. Secolul al IV-lea î.Hr. Se află la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti. Cercel de aur, Buzău. Este arta romano-bizantină din secolele IV-V. Se află în colecţiile muzeului Naţional de Istorie Bucureşti.

Tezaurul funerar de la Hârsova, judeţul Tulcea.

Descoperit în necropola romană de la Hârşova (anticul Carşium) în 1987. Cuprinde fibule şi aplice de aur ce aparţin unui ofiţer roman de rang înalt şi familiei sale – secolul al Iv-lea d.Hr. Se află în Muzeul de Istorie Constanţa. Pandativ – Gumelniţa, judeţul Calaraşi. Mileniul III î.Hr. Se află la Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti.

Tezaurul de al Turnu Măgurele, judeţul Teleorman.

Este un ansamblu de piese descoperite în 1880. Secolul al V-lea. Se află la Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti.

Tezaurul de la Perşinari, judeţul Dâmboviţa.

Descoperit în 1954, cuprinde 11 pumnale şi un fragment de spadă de tip micenian. Epoca de mijloc a bronzului – secolul al XVI-lea î.Hr. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti.

Diadema de nuntă de la Goranu, judeţul Vâlcea.

A fost descoperită în 1980. Este o piesă de import din vestul europei – secolul al XII-lea. Se află în colecţiile muzeului Naţional de Istorie Bucureşti.
Podoabele de la Curtea de Argeş. În 1926 a fost descoperit, în interiorul bisericii Sf. Nicolae Domensc, un mormânt voievodat intact, nejefuit dealungul timpului. Atribuit lui Vladislav Vlaicu (voievod între 1364-1366), mormântul păstra părţi din veşmântul cu care fusese îngropat. Cel mai frumos obiect este paftaua de aur a centurii. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti.
Tezaurul de la Smig, comuna Aţel, judeţul Sibiu . Aparţine epocii bronzului (secolul al XV-lea î.Hr.). Unele piese sunt păstrate la muzeul din Cluj-Napoca , altele la Muzeul Naţional din Bucureşti şi o parte la Muzeul de istorie din Budapesta. Brăţara de aur descoperită într-un loc necunoscut din Transilvania.
Epoca de muijloc a bronzului, aproxiamtiv secolul al XVI-lea. Se păstreaza la Muzeul de Istorie din Cluj-Napoca.

Tezaurul de la Moigrad, judeţul Sălaj.

Descoperit înainte de 1912, se compune din patru piese, din care una este cel mai mare obiect neolitic din aur descoperit la în ţară. Aceasta piesă este realizată prin ciocănire şi decupate din aur masiv.
Prima jumătate a mileniului al IV-lea î.Hr. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti.

Tezaurul de la Sarasău, judeţul Satu Mare.

Tezaur bogat din secolele X – VII î.Hr. este împrăştiat pe la mai multe muzee. Aici o piesă de la Muzeul de Istorie din Budapesta. Diademele de la Şărmăsag, judeţul Sălaj. Descoperite în 1900, sunt 4 diademe şi alte 3 mici artefacte. Epoca de mijloc a bronzului – secolul al XVI-lea î.Hr. Muzeul de Istorie Cluj-Napoca.

Tezaurul din primul mormânt princiar de al Apahida, judeţul Cluj, zis al lui „Omharus”.

Descoperit în 1989. S-au găsit podoabe de veşmânt şi harnaşament ce au aparţinut probabil unui important persoanj de neam germanic-gepid. A doua jumătate a secolului al V-lea d.Hr. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti.

Tezaurul de la Velţ, judeţul Sibiu.

Descoperit în 1905, într-un mormânt. Obiectele au aparţinut, probabil, unei capetenii germanice. Secolul al V-lea d.Hr. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti.

Brăţările dacice de aur.

Descoperite în zona Sarmisegetuza Regia (Grădiştea Muncelului, judeţul Hunedoara) prin braconaj arheologic, în anii 2000 – 20001, în două locuri diferite şi comercializate ilegal. Statul român a recuperate până în ianuarie 2008, 9 dinn cele 15 brăţări descoperite. Aparţin epocii dacice clasice, secolele I î.Hr. – I d.Hr. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti.

Tezaurul de la Săcuieni, judeţul Bihor.

Descoperit în 1927, cuprindea atunci 8 falere de aur, dintre care au ajuns la noi doar 3 si jumătate. Secolul al X-lea î.Hr. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti.

Tezaurul de la Grăniceni, judeţul Arad.

Descoperit înainte de 1909, este compus din 3 falere mari din aur din secolul al VIII-lea î.Hr. Plăcuţele votive de la Geogiu-Băi, judeţul Hunedoara. Descoperite în 1986 în complexul termal antic, cele 8 plăcuţe sunt dedicate unor zeităţi protectoare şi tămăduitoare ale apelor. Secolele II-III d.Hr. Muzeul din Deva.

Tezaurul de la Pecica-Rovine, judeţul Arad.

Descoperit în 1938 este compus din 48 de conuri din tablă de aur, găurite pentru a fi însirate pe un şnur, şi o mică faleră – secolul al VII-lea î.Hr. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti.

Tezaurele de kosoni – Grădiştea Muncelului, judeţul Hunedoara.

Între anii1992-2001 braconierii arheologici au jefuit mai multe tezaure de monede de aur de tip koson, cunoscute doar pe teritoriul Transilvaniei, din zona munţilor Orăştiei. Limita dunării romani republicani emis de Brutus, dar cu adaosul „keoson”. Probabil că aceste monede au fost bătute de un suveran dac, dar în condiţii încă neelucidate. Secolul I î.Hr. Se găsesc în diverse muzee, colecţii particulare şi bănci.

Tezaurul de la Ostrovul Mare, judeţul Mehedinţi.

Descoperit în 1921, este format din 33 de falere, 10 inele şi 3 brăţări. Epoca de mijloc a bronzului – secolul al XVI-lea. Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti.

Tezaurul de la Hinova, judeţul Mehedinţi.

A fost descoperit în 1976, are o greutate de 5 kilograme şi e compus dintr-un număr mare de obiecte de podoabă. Secolul al VIII-lea î.Hr.
Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti.

Tezaurul al II-lea de la Apahida, judetul Cluj.

Descoperit în două etape, între 1968-1969, într-un mormânt al unei prinţese gepide. Conţine Podoabe de veşmânt, aplice de harnaşament, veselă de sticlă decorată cu foi de aur. Secolul V d.Hr. Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti.

Tezaurul de la Someşeni, judeţul Cluj.

Descoperit în 1956-1957, este tezaurul funerar al unei prinţese gepide creştine. Bijuteriile erau produse în Imperiul Roman, special, probabil, pentru a le oferi conducătorilor germani. A doua jumătate a secolului al V-lea d.Hr. Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti.

Inel de aur – Turda, judeţul Cluj.

A fost descoperit în 1996 în mormântul unei prinţese gepide, în interiorul castrului roman Potaissa. Secolul V d.Hr. Muzeul de Istorie Turda.

Lingou roman de aur – Feldioara, judeţul Braşov .

A fost descoperit în 1880, are o greutate de 393,2 grame şi este datat între anii 379-380 d.Hr., după una din stampile, ce reprezintă 3 împăraţi romani.
Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti.

Tezaurul de la Biia, judeţul Alba.

Descoperită în 1845, este o cană ritualică şi o brăţară din secolul al VII-lea î.Hr. O piesă se aflată Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti, iar alta la Viena.

Tezaurul de la Fitireaz, judeţul Arad.

A fost descoperit în secolul al XIX-lea şi este format din 16 brăţări de aur cu capetele terminate în spirale. Secolul al VII-lea î.Hr.

Tezaurul de la Sânnicolau Mare, judeţul Timiş.

Descoperit în 1799, este cel mai bogat tezaur descoperit pe teritoriul României. Format din 23 de vase, cântăreşte aproape 10 kilograme. Studiile recente arată că vasele ar fi fost realizate de atelierul unui meşter persan de tradiţie sassanidă, comandate fiind de nişte conducători protobulgari care stăpâneau asupra Banatului în veacul al X-lead.Hr. Obiecte se află la Muzeul din Viena.

Tezaurele de la Simleul Silvaniei, judeţul Sălaj.

Tezarul 1, descoperit în 1797. Cuprinde un faimos colier cu pandative simbolice, 13 medalii romane transformate în medalioane şi alte obiecte. Se află la Muzeul din Viena.

Tezaurul 2, descoperit în 1889, cuprinde 10 perechi de fibule de argint aurit, 3 vase de aur semisferice, 2 brăţări şi alte fragmente datate la începutul secolului al V-lea d.Hr. Se află la Muzeul din Budapesta.

UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE

În 24 ianuarie 1859 a avut loc Mica Unire – Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, primul pas importat pe calea înfăptuirii statului național unitar român.

Unirea celor două principate a fost un proces care a început în 1848, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. În anul 1848 s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

În Moldova, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor în unanimitate, la 5 ianuarie 1859, reprezentantul „Partidei Naționale”, urmând ca ulterior într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate. Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta Otomană și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul Convenţiei din 1858 nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate,
Alexandru-Ioan-Cuza

În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică, iar după înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Prin Constituția adoptată la 1 iulie 1866, Principatele Unite încep să se numească oficial România pentru ca la 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România creându-se actualul stat.

Alexandru Ioan Cuza, înfăptuitorul unirii de la 24 ianuarie 1859 se trăgea dintr-o veche familie de moldoveani, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici. Cuza s-a născut la 20 martie 1820. A învăţat până în 1831 la Iaşi, unde a avut colegi pe câţiva dintre viitorii săi colaboratori, între ei Vasile Alecsandri. E trimis apoi la Paris, unde îşi ia bacalaureatul în litere. S-a întors apoi în ţară şi a intrat în armată. S-a căsătorit în 1844 cu Elena Rosetti. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza în timpul evenimentelor din 1848 Cuza a fost în primele rânduri. A luat cuvântul la adunarea de la hotelul “Petersburg” din Iaşi, cerând înfăptuirea unor reforme democratice. Printre fruntaşii adunării arestaţi din ordinul domnitorului Mihai Sturza s-a aflat şi Cuza; a reuşit apoi să scape de sub pază şi să fugă în Transilvania. Cuza are ocazia să participe la Marea Adunare de la Blaj de la 3/15 mai 1848, după care se retrage în Bucovina. În timpul domnitorului Grigore Ghica s-a reîntors în ţară şi în perioada pregătirii Unirii îndeplinea funcţia de pârcălab de Galaţi. Ca forma de protest faţă de falsificarea alegerilor pentru adunările ad-hoc din Moldova, Cuza şi-a dat demisia din funcţia de pârcălab. Patriot cu idei liberale, nu radicale însa, Cuza a fost acceptat chiar şi de partizanii celor doi Sturza care candidau susţinuţi de conservatori. La 5 ianuarie 1859, el a fost ales cu unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi în Moldova.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României si al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constituții românești, reforma electorala, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrara, a învățământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.

Primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român a fost făcut la 24 ianuarie 1859, dar Marea Unire a avut loc în 1918 în Alba Iulia.

Articol preluat de AICI

ASTAZI ESTE ZIUA NOASTRA A ROMANILOR

In urma cu 95 de ani romani s-au unit asa cum le sta bine fratilor sa fie, adica intr-o tara mare si puternica.

Ca sa fie Romania Mare s-au jertfit mii de eroi carora trebuie sa la pastram o vesnica recunostinta.

Abia dupa 72 de ani am putut prima oara serbatori unirea in anul 1990.

Chiar daca nu avem o viata usoara, istoria nu trebuie uitata ci pastrata ca pe o comoara de mare pret.

ZIUA CRESTINATATII ROMANESTI

Dumnezeu a randuit ca ziua nationala a Romanie sa fie precedata de ziua Sfantului Apostol Andrei, cel intai chemat sa-L urmeze pe Mantuitorul Hristos si cel ce ne-a adus vestea intruparii si invierii din morti a Fiului Lui Dumnezeu.

Asa cum se stie prima cale de transport a fost cea maritima pe care si Apostolul Andrei a ajuns in Dobrogea. De aceia ziua de astazi a devenit Ziua Nationala Bisericeasca pe care trebuie sa o cinstim asa cum se cuvine.