UN MEDIC ROMÂN DIN MONACO OPEREAZĂ GRATIS

28 august 2016

Un medic cardiolog român stabilit la Monaco, Constantin Turchina, a pus bazele unei asociații prin care medicii români care lucrează în spitalele de pe Coasta de Azur să îi poată îngriji pe românii cu boli care necesită tratamente scumpe sau o operație în străinătate complexa și nu-și permit.
Primul pacient care a beneficiat de serviciile oferite de Asociația medicilor de origine română de pe Coasta de Azur (Amoro) este un băiețel de 9 ani, care a fost operat la inimă.
Întrebat de jurnaliștii francezi care este motivul pentru care a creat asociația Amoro, Turchina a răspuns că peste o mie de doctori români lucrează în prezent pe Coasta de Azur și îi s-a părut că este necesar să creeze o punte între comunitatea de medici din Monaco și românii de acasă.
„Asociația ne permite să ajutăm, prin mijloacele de care dispunem şi pe cât de bine putem, țara noastră de origine. Din asociație fac parte, în special, profesioniști din domeniul medicinei, de origine română”, a explicat cardiologul.
Prin contribuția doctorului Clara Alexandrescu, asociația a venit în ajutorul unui copil român de 9 ani care a fost operat cu succes de către profesorul Gilles Dreyfus la Centrul cardio-toracic din Monaco. Tuchina spune că reușita acestei operații este doar începutul pentru activitatea pe care o va desfășura Asociația Amoro. Fondurile financiare vin din partea investitorilor privați, ale fundațiilor caritabile din Monaco, dar și din partea băncilor și a altor structuri comerciale. De asemenea, inclusiv membrii asociației, adică medicii, fac donați pentru a facilita tratament sau o operație în străinătate celora care nu au posibilitate.. „Este o mare bucurie pentru mine să văd cum românii de peste hotare vin în ajutorul țării lor cu entuziasm și dragoste”, a spus medicul român.
El a mai povestit pentru jurnaliștii francezi că în Monaco există o comunitate română bine închegată, care nu a uitat legătura cu România.
Mai multe despre asociația Amoro puteți afla pe acest site.

Articol preluat de pe dizabil.eu


PENTRU O INFORMARE CORECTĂ

30 decembrie 2015

ONG-urile ar putea beneficia de 525 de milioane de euro
Legea Sponsorizării și Codul Fiscal permit societăților comerciale sa direcționeze pana la 20% din impozitul pe profit către organizații neguvernamentale – în limita a 0,3% din cifra de afaceri – suma ce se scade din impozitul pe profit de plată.

Suma estimată anual este până la 525 de milioane de Euro, bani ce ar putea fi direcționați către organizațiile neguvernamentale din România. În prezent, doar 22% din aceste fonduri ajung la potențialii beneficiari.

Fundația HOSPICE Casa Speranței și AlTreileaSector.ro, în parteneriat cu EY România, au organizat un eveniment de presă pentru a prezenta cifre concrete în ceea ce privește utilizarea Legii Sponsorizării.

Conform datelor ANAF, în 2013, 191.691 de societăți comerciale au înregistrat profit în România. Dacă toate acestea ar fi direcționat către sectorul non-profit suma maxima prevăzută de lege – pana la 2,3 miliarde de Lei (525 milioane de Euro) – ar fi susținut domenii cheie, deficitare in prezent, precum sănătatea, mediul și educația. Totuși, doar 16% dintre companii (30.651) au ales sa facă sponsorizări, valoarea totală fiind de 523 milioane de Lei, adică doar 22% din potențialul maxim.

Pentru ultimii 3 ani, tendința sponsorizărilor este ușor crescătoare, numărul companiilor care au folosit legea crescând de la 29.317 în 2011, la 30.651 în 2013, adică o creștere de la 13% la 16% din totalul companiilor care ar fi putut direcționa fonduri în anii respectivi.

“Aceasta facilitate este prevăzută de legislația fiscală de ani buni, dar, din păcate, fiind prea puțin popularizată nu este exploatată la potențialul maxim. Deși inițial a fost introdusă în legislație cu scopul de a sprijini activitatea sportivă, ea are o sferă de aplicare mai largă, companiile putând alege sa sponsorizeze o gama extinsă de activități non-profit sau să ofere burse private. Rolul nostru e să facem cunoscută aceasta posibilitate și să oferim sprijin tuturor celor care doresc să facă uz de ea”, a explicat Gabriel Sincu, Tax Executive Director EY Romania.

Articol preluat de pe observatorul.ro


MAI GĂSIM ȘI EXEMPLE POZITIVE

1 noiembrie 2015

Într-o lume a egoismului și al valorilor de sine, acești doi tineri ne dau un exemplu de solidaritate cu cei aflați în necaz.

Așa cum a fost ideea cu turnare de gheață în cap, haideți să-i urmăm pe acești băieți și să facem un gest frumos, dăruind o mâncare caldă celor nevoiași.


CEL MAI MODERN CENTRU DE RECUPERARE DIN ROMÂNIA

16 octombrie 2015

În luna aprilie, a acestui an, s-a deschis Spitalul San Confind din Poiana Câmpina, cel mai mare spital privat prahovean, care oferă servicii la standarde europene.

Este utilat cu echipamente tehnologice ultraperformante, de ultimă generație, achiziționate de la cei mai buni producători mondiali în domeniu.

Prima structură funcțională a acestei unități spitalicești este Baza de Tratament și Recuperare Medicală.

Secția de BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE cuprinde următoarele activități: Consultații de specialitate; Fizioterapie: electroterapie și terapie cu vacuum; Magnetoterapie; Terapia durerii cu laser, ultrasunete, șocuri pneumatice, unde scurte, microunde, tracțiuni  cervicale, lombare eficiente în afecțiunile coloanei vertebrale, în afecțiunile membrelor, și în bolile degenerative reumatismale; Kinetoterapie; Masaj; Împachetări cu nămol sau cu parafină cu mențiunea că sursa nămolului este din Lacul  Techirghiol, iar procedeele de utilizare sunt identice cu cele ale Sanatoriului Techirghiol; Sauna uscată și umedă; Recuperare robotizată pentru afecțiunile membrelor, proceduri adresate pacienților care prezintă reducerea mobilității articulare în urmă unui accident vascular cerebral și a altor patologii neurologice; Balneohidroterapie: 4 căzi cu apă sărată și nămol, 5 căzi cu apă sărată caldă și rece, 4 căzi pentru duș subacval și băi de plante, un bazin de 9 x 4 m pentru recuperarea medicală a adulților, un bazin de 7 x 2, 5 m pentru mers în contracurent, destinat adulților și un bazin pentru recuperare medicală, destinat copiilor; Aromaterapie; Băi plante.

Unul dintre cele trei bazine cu apă sărată, pentru recuperare și relaxare în regim de piscină, este accesibil persoanelor cu handicap locomotor, prin amenajarea cu elevator. Fiecare pacient lucrează individual cu un kinetoterapeut.

img_4677

Apa izvorului din Poiana Câmpina, care alimentează printr-o conductă de aducțiune Baza de Tratament, are cel mai înalt grad de salinitate din țară, având o mineralizare totală de 321 g/ l.

Potrivit specialiștilor San Confind, cura de tratament și de recuperare medicală poate acționa asupra următoarelor tipuri de afecțiuni: reumatismale: poliartrită reumatoidă, artroze, tendinite, fibrosite; postraumatice: recuperare după imobilizări în aparat gipsat, recuperări postoperatorii pentru mușchi, articulații, oase, entorse, luxații; dermatologice: zona zoster, unele forme de psoriasis; respiratorii – sinuzite; neurologice – pareze; vasculare periferice – arterită, insuficiența venoasă.

img_4664

În departamentul de Imagistică se lucrează cu echipamente medicale marca Siemens sau General Electric pentru gama de investigații: RMN – rezonanță magnetică; CT- tomografii computerizate; mamografii; osteodensitometrii; RX – radiologie convențională.

Un element de noutate, într-un spital, constă în procedurile specific medicinei tradiționale chineze, oferite de doctorul Qu Zongfeng, specialist în acupunctură. Efectele procedurilor de balneo-fizioterapie sunt susținute și accelerate semnificativ de acupunctură. De asemeni, acupunctura reface echilibrul energetic al organismului, este utilă în tratamentul stresului, bolilor de inimă, ale aparatului digestiv sau renal.

“Acupunctura tratează aproape orice  diagnostic, iar rezultatele sunt deseori spectaculoase. Chiar și în acest scurt timp de la deschiderea bazei de tratament, am avut peste 200 de pacienți și marea majoritate sunt foarte mulțumiți de rezultate încă de la primele ședințe. Cel mai recent exemplu este un pacient care ne-a împărtășit că în ultimii doi ani a fost văzut de 11 medici care n-au reușit să-i trateze problemele de sănătate astfel încât să se simtă mai bine. Acuza dorsalgii accentuate combinate cu o stare depresiva. În schimb, după zece ședințe de acupunctură este foarte mulțumit de felul în care s-a schimbat starea lui.” a explicat Monica Radu, asistenta doctorului Qu Zongfeng.

img_5584

“Pentru a beneficia de serviciile medicale, ale San Confind, pacientul trebuie să intre pe http://www.sanconfind.ro să ia numărul de la recepție și să se programeze pentru consultație. Dacă are stabilit un diagnostic, i se va prescrie tratament, iar dacă nu are un diagnostic, i se vor face investigații. În funcție de diagnostic, medicul recomandă pacientului un plan de tratament  individual, fiecare pacient are un plan de tratament individual.

Putem primi pacienți din toată țara, în regim ambulatoriu. Avem parteneriate încheiate cu unități de cazare din Câmpina. Prețul unei nopți de cazare, și trei mese incluse, este de 75 de lei.  Asigurăm transport gratuit către baza de tratament.

Copiii, care vor veni la San Confind, vor fi sub atenta supraveghere a unui kineoterapeut sau fizioterapeut, iar părinții îi pot însoți în sălile de tratament. Părintele, copilul și kinetoterapeutul sunt într-o colaborare continuă pentru observarea progreselor în urma tratamentului, dar și pentru tratamentul de întreținere pe care îl poate face copilul, acasă.

Menționez că nu există diagnostic pe care să nu-l putem trata sau ameliora, în funcție de stadiul bolii”, a declarat Iuliana Barbu, referent marketing la San Confind.

“Casa de Asigurări decontează aproape toate procedurile pe care le avem în baza noastră de tratament, dar momentan avem 40 de locuri, pe lună. Suntem la început, în viitor sperăm să avem mai multe locuri.

Contra cost pacientul poate să-si aleagă orice procedură, există o listă de prețuri afișată pe site. Baza de tratament oferă posibilități de întreținere pentru persoane care nu suferă de o afecțiune sau pentru sportivi. Aceștia își pot alege singuri procedurile.

Tot personalul medical a venit prin concurs la San Confind, s-a făcut o triere riguroasă, s-a impus o disciplină etică și profesională. Pacientul este mereu în centrul atenției și niciun angajat nu primește bacșiș”, a relatat Ioana Sultanii, Turism Medical.

În aproximativ trei ani Spitalul San Confind va avea structura unui centru medical la standarde europene, va include nu doar spitalul propriu-zis cu multiple secții, ci și un ambulatoriu de specialitate, o farmacie, laboratoare de cercetare și de analize medicale dintre cele mai complexe, un hotel-restaurant legat de baza de tratament printr-un tunel de sticlă.

Articol preluat de pe observatorul.ro


INGRIJIRI MEDICALE LA DOMICILUL

16 august 2015

beneficiari1

Mii de romani au nevoie de asistenta calificata zilnica sau macar saptamanala, insa posibilitatile de deplasare, de ingrijire si financiare sunt reduse.

Oamenii cu boli cronice sau boli grave se deplaseaza cu dificultate la spital, mai ales cei care trebuie sa faca naveta sau sa strabata un drum lung, drum pe care uneori nici nu il pot strabate din cauza conditiilor vremii.

De asemenea aceste drumuri incurca bolnavii si din punct de vedere financiar: unii bolnavi nu au suficienti bani de drumuri la medic astfel ca de multe ori nu mai pot ajunge pentru reevaluarea starii de sanatate sau pentru anumite interventii.

Familiile bolnavilor se declara de asemenea incurcate, este greu sa se deplaseze la spital pentru cei internati ori sa ii insoteasca pentru ca adesea boala aduce neputinta si respectivii oameni au adesea nevoie de un membru al familiei care sa ii insoteasca.

O salvare pentru multi bolnavi poate consta in ingrijirea medicala la domiciliu pe care se pare ca Statul Roman o pune la dispozitie prin Casa Nationala de Asigurari.

Aceste servicii medicale vor fi efectuate de cate personal medical calificat, acolo unde este posibil ingrijirea medicala va fi acordata de asistente.

Pentru aceste ingrijir bolnavii trebuie sa urmeze cativa pasi simpli:

1. Recomandarea pentru îngrijiri medicale la domiciliu de la medicul specialist din spital la externare, medicul specialist din ambulatoriul de specialitate, de la medicul de familie sau de la medicul aflat in relatie contractuala cu casa de asigurari de sanatate, in urma consultatiei de specialitate.

2. Bilet de externare din spital/scrisoare medicala/ alte acte medicale care sustin dignosticul si dovedesc necesitatea ingrijirilor medicale la domiciliu (in copie)

3. Document justificativ care atesta calitatea de asigurat – talon de pensie, adeverinta de salariat (în copie)

4. Actul de identitate (in copie)

5. Declaraţia pe propria raspundere (olografa), din care sa rezulte ca afectiunea nu a aparut în urma unei boli profesionale, a unui accident de munca sau sportiv

6. Imputernicire (daca este cazul)

7. Cerere de ingrijiri medicale la domiciliu catre Casa de Asigurari de Sanatate

Pacientii asigurati prin serviciul public de sanatate pot beneficia de maximum 90 de zile intr-un an calendaristic de ingrijire la domiciliu.

Dosarul intocmit se va depune la Casa Nationala de Asigurari, iar raspunsul poate fi primit destul de repede pimit, in aproximativ trei zile, avand in vedere ca nu trebuie intarziata ingrijirea pacientilor cu aceasta necesitate.

Articol preluat de pe dorohoinews.ro


UN STRĂIN E ROMÂN ADEVĂRAT

9 august 2015

Până acum n-am făcut nici un articol în urma unei emisiuni văzute la tv, dar acum m-am hotărât să scriu acest articol în semn de aleasă prețuire pentru Domnul Doctor Raed Arafat, cel ce aseară pentru o oră la postul Trinitas tv, în cadrul emisiunei ,,SĂ CULTIVĂM RECUNOȘTINȚA” a răscolit în mine emoții puternice de lăcrimam din când în când.

37631

Într-o țară străină și de altă religie, să ridici din nimic un sistem modern de urgență, e ceva extraordinar. Dacă vreodată Domnule Doctor veți găsi acest articol, să știți că este scris din suflet cu cea mai mare prețuire pentru dumneavoastră.


15 BOLI PE CARE LE POȚI TRATA CU TINCTURA DE PROPOLIS. CE TREBUIE SĂ FACI?

29 mai 2015

Se spune – și pe drept cuvânt – ca propolisul este unul dintre cele mai puternice medicamente oferite de natura. Datorita compoziției sale (rășini vegetale, ceara, uleiuri volatile, fier, microelemente – cupru, mangan, zinc, cobalt, polen, secreții ale glandelor salivare ale albinelor), mărește rezistenta fizica și înlătură oboseala. Propolisul este, totodată, și un excelent antiviral, antiinflamator, reface țesuturile afectate de răni, vindecă arsurile și degerăturile, cicatrizează operațiile și oprește sângerările gingiilor.

Există două feluri de propolis: cel brut, care arată ca niște mici bulgări de culoare maronie și are un miros dulce-amărui, și tinctura alcoolizată. În acest articol ne vom referi mai departe la felul în care tinctura de propolis poate să aducă alinare și vindecare în mai multe afecțiuni medicale.

40790ecb41f4a39b15d2243a5c4555a1_XL

Cu tinctura de propolis se pot vindeca următoarele boli:

1. Toate bolile interne infecțioase care duc la stări febrile – se tratează cu 30 picături/zi.
2. La menopauza, femeile vor lua, timp de un an, câte 10 picături zilnic.
3. Inflamarea prostatei – se recomandă 30 picături/zi.
4. Hipertensiune – 30 picături/zi până la vindecare.
5. Inflamarea rinichilor și ficatului – câte 40 picături de două ori pe zi, puse într-un pahar cu 100 ml de apa caldă. Se repetă până la vindecare.
6. Angina, faringite, gripe și evitarea unor complicații – câte 40 picături/zi, puse într-un pahar cu 200 ml de apă caldă, combinat cu gargară, de mai multe ori pe zi.
7. Ulcer de stomac sau enterite – 40 picături/zi, în 100 ml de lapte cald. Se bea pe stomacul gol.
8. Bătături și cheratite – înainte de culcare, se îmbibă o bucată de vată în tinctură de propolis și o așezi pe locul dureros. Ziua, poți folosi alifia de propolis cu săpun sau cu salicilaț. Atenție! Cheratitele rămân încă dureroase zile întregi!
9. Afecțiuni ale pielii – se freacă zonele afectate (dacă e suportat alcoolul) cu tinctură de propolis. Dacă alcoolul nu e suportat, trebuie amestecat propolisul într-o crema.
10. TBC pulmonar – câte 30 de picături de 3 ori pe zi și inhalații de doua ori pe săptămână. Pentru inhalație, la 250 ml de apă fierbinte adăugăm 100 picături de tinctură.
11. Boli micotice între degete – locurile afectate sunt unse cu tinctură.
12. Dureri de stomac – 50 picături în 100 ml de apă. Se recomandă și în cazul parazitozelor intestinale, de două ori pe zi, pe stomacul gol.
13. Dureri de măsele – pune vata îmbibată în tinctură pe locul dureros. Propolisul curat pus pe gingia dureroasă sau pe măseaua cariată alină durerea și împiedică infecția.
14. Tinctura se mai poate folosi și în cazul rănilor vechi. Rana trebuie spălată cu extracție de lipan, apoi se unge de mai multe ori cu tinctură de propolis.
15. Tinctura se folosește și în cazul arsurilor de gradul I. Rana trebuie unsă de mai multe ori cu tinctură. În aceste cazuri nu se vor forma vezicule.

Articol prelua de pe ANTENA SATELOR.RO


UN IMN ACTUAL

16 februarie 2015

Zilele trecute am derulat fecebook-ul să mai văd ce au postat prietenii mei, și am găsit acest imn

cu titlul ,,UN SUFLET DE ROMÂN” compus de domnul Adrian Toader și cântat de corul Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj Napoca. Mie mi-a furat o lacrimă și la fel mi-a mărturisit și domnul Adrian Toader cu care am vorbit.


INSELATORIE PRIN TELEFON

7 septembrie 2014

Ieri vine mama de la sora sa si imi spune ca aceasta era sa moara, dupa ce a primit un telefon de la un individ in care spunea, ca varul meu din Spania a avut un accident si ca trebuie sa trimita 20 de euro, atunci ea intreaba de ce nu ia de la cineva de pe loc si i s-a spus ca nu poate lua legatura cu nimeni. Dupa ce a inchis, a vorbit cu baiatul ei si acesta ne-avand nici o problema de acest gen. Aud mereu in presa vorbindu-se de astfel de escrocherii cerundu-se sume enorme si chiar au fost date de baietii oameni.


CRUCEA PĂRINTELUI ARSENIE BOCA

24 august 2014

Dacă vă veţi învrednici a citi povestea ce urmează, veţi simţi numai decât asemănărea cu modelul cristic… Relatarea este a unui ucenic, subjugat de farmecul şi puterea misterioasă a învăţătorului. Puterea este a rugăciunii, care pune pe om în contact cu Dumnezeu. Iar Părintele Arsenie, întocmai ca Iisus, face minuni, vindecând boli grave şi întârind sufleteşte oamenii care-i cer ajutorul. Şi toate se petrec în vecinătatea morţii, căci cioplitorul lucrează la o cruce pe care Părintele Arsenie a cerut-o a fi sculptată după moartea sa. Modelul lui Iisus se dovedeşte viu şi productiv peste timp, pentru că este esenţial, purtând în sine datele unui destin exemplar…
Gheorghe Vâlcea i-a sculptat crucea de mormânt Părintelui Arsenie Boca. A lucrat, ca tâmplar, alături de el, timp de 12 ani, devenind buni prieteni. Astăzi, Gheorghe Vâlcea este unul dintre puţinii martori ai ultimilor ani petrecuţi pe pământ de Părintele Arsenie. „Să-mi faci crucea”

Noiembrie, 1989. Afară ninge uşor şi fulgii se lipesc de fereastră. Dalta muşcă încet din lemnul tare. Printre lacrimi, cu o durere surdă în inimă, tâmplarul a sculptat deja un nume – „Arsenie”. Ar trebui să mai scrie încă un cuvânt. Doar atât. „Ieromonahul” Unsprezece litere. Dar nu poate. Durerea îl apasă din ce în ce mai tare şi gândul că nu-l va mai vedea niciodată pe părintele Arsenie Boca îi sfredeleşte inima. Îi răsună în minte cuvintele de la ultima întâlnire:
„Să vii la mine la mormânt, că te voi putea ajuta mai bine decât acum”. Dar despărţirea este prea grea şi-i întunecă nădejdea. Începe să lucreze la prima literă. Un „I” înalt şi zvelt, desenat chiar de Părintele Arsenie în timp ce se afla pe patul de moarte. Încet, privirea i se împăienjeneşte şi lacrimile îi curg pe obraz.
Părintele Arsenie venise în urmă cu câteva luni la el, la spital. Pe Gheorghe Vâlcea îl chinuia o durere cumplită de picioare. Suferea de ea încă din tinereţe, dar acum nu-i dădea nici cum pace, aşa că se internase.
Părintele a sosit neanunţat. În salon, câţiva bărbaţi îşi omorau timpul jucând zaruri şi flecărind lucruri lumeşti. Când a deschis uşa, au înlemnit cu toţii. În jurul bărbatului cu barbă albă şi ochi sfredelitori plutea ceva, o boare de sfinţenie nenumită, care te ţintuia. A venit la el la pat şi i-a spus simplu:
– „Nea Vâlcea, aş dori să vii cu mine să-ţi arăt ce trebuie să mai faci la Prislop”.
Rugămintea l-a năucit. Stătea înlemnit în pat, cu picioarele betege, iar Părintele Arsenie îl ruga să plece! S-a străduit să-i facă pe plac, iar mădularele, până atunci bicisnice, l-au ascultat. Încet, ca prin minune, a putut păşi fără să mai simtă durerea aceea sfâşietoare. Au plecat împreună din spital.
Pe drum, i-a spus la fel de direct:
– „Nea Vâlcea, eu voi pleca dincolo. Am de la Domnul o altă misiune. După ce voi părăsi lumea asta, totul se va schimba în ţară. Nu-ţi pot spune amănunte, pentru că i-aş panica pe oameni. Dar voi fi alături de tine mereu. Din lumea cealaltă, te voi putea ajuta mai mult. Să vii la mine la mormânt”. L-a ascultat buimăcit. Deşi bătrân, Părintele Arsenie era în plină putere. Şi acum îi vorbea de moarte şi de lumea cealaltă! L-a crezut, dar a sperat mereu, până în ultima clipă, că nu va fi aşa. Că Părintele va mai face un miracol, încă unul, între atâtea sute câte săvârşise în timpul vieţii, şi-şi va prelungi şederea în lume.
Însă, cu timpul, nădejdea aceasta s-a risipit. Părintele l-a pus să-i lucreze şi crucea. Una simplă, de lemn, acoperită cu scândură, aşa cum îşi mai dăltuiesc şi acum ţăranii din Ţara Zarandului, locul în care Părintele văzuse lumina zilei. De scris n-a scris nimic pe faţa ei. A aşteptat până în ultima clipă.
Era acasă, la Comarnic, când a primit vestea:
– „Vino la Sinaia. Domnul bătrân a murit”. Atunci a simţit că ceva se rupe din el. Tot drumul l-a străbătut plângând. Lacrimile îi curg şi acum, când îşi aminteşte cum terminase crucea. Cea mai grea a fost ultima literă, un „L” încârligat şi bătrân, aşa cum mai văzuse doar pe lespezile voievozilor – „Arsenie Ieromonahul”. Atât. Aşa voise părintele, desenând el însuşi literele pe patul de moarte. Un testament care să fie pus la căpătâiul lui. O cruce la care se vor închina sute de mii de oameni, mulţimi ce se vor scurge ca un fluviu de rugăciune spre mormântul smerit de la Prislop. „De dincolo vă voi putea ajuta mai mult!”.
Desenele unui artist:
„Dacă ar veni cineva la mine şi mi-ar spune că pot săpa un tunel până la capătul pământului, ca să-l întâlnesc din nou pe părintele Arsenie Boca, să ştiţi că aş fi gata să sap! Toată viaţa! Aşa foc mi-a lăsat în inimă omul ăsta!”
Gheorghe Vâlcea este şi el acum un om în vârstă. De câte ori aminteşte de părintele, ochii i se împăienjenesc de lacrimi. Anii l-au ajuns din urmă, dar nu l-au potopit. Deşi e aproape octogenar, continuă să lucreze şi acum în atelierul lui din Comarnic. Aici, printre scânduri, cuie şi dălţi, a petrecut împreună cu marele duhovnic al Ardealului ani în şir. Ultimii doispre¬zece ani ai vieţii părintelui. Cei mai enigmatici şi mai puţin cunoscuţi.
Cei în care „domnul bătrân”, aşa cum îl numeau apropiaţii pentru a-l scăpa de ochiul nevăzut al Securităţii, se retrăsese la Sinaia, pentru a se pregăti de marea trecere. Pe atunci, Gheorghe Vâlcea era încă în puterea vârstei.
„Erau ultimii ani ai comunismului. Mă ştia lumea de tâmplar, iar un cunoscut a venit la mine şi mi-a spus că e nevoie de nişte lucrări la Sinaia. Am mers acolo la o casă în care locuiau nişte femei. Pe urmă am aflat că erau de fapt măicuţe, date afară din mânăstire de comunişti, cu decretul din 1959. M-am gândit: Doamne, în ce mă bag?, dar am continuat să lucrez după nişte schiţe pe care măicuţele mi le aduceau”.
Desenele erau de o frumuseţe aparte. Gheorghe lucrase până atunci în multe locuri şi văzuse nenumărate modele. Dar acestea erau altfel. Păreau ieşite din mâna unui artist. Unul foarte înzestrat. Le-a întrebat pe măicuţe cine le face, iar acestea i-au răspuns că au o ingineră credincioasă la Sebeş. „Nu le-am crezut! Ştiam eu cum lucrează inginerii… Aici era mână de artist. Unul mare, dăruit cu talent. Dar nu am zis nimic.
Am lucrat după acele modele timp de doi ani de zile. Până într-o zi”.
A venit la el pe neaşteptate. Era îmbrăcat în haine civile, pentru că, de când fusese alungat din mânăstire, vieţuia discret, ascuns de ochii celorlalţi, într-un anonimat deplin. Un bătrân distins, zvelt, cu ochi pătrunzători. Atât de pătrunzători, încât i-au rămas până astăzi întipăriţi în minte lui Gheorghe. I-a spus direct:
– „Nea Vâlcea, tu nu mă cunoşti pe mine, dar eu te cunosc foarte bine. De astăzi rămâi în familia noastră”. Întâlnirea l-a bulversat. „Mi-a schimbat starea lăuntrică. Nu era un om ca noi. Părea din altă lume”.
Aşa s-au apropiat unul de celălalt. O întâmplare aparte avea să-i dezvăluie meşterului Gheorghe Vâcea dragostea deplină a părintelui şi smerenia sa. O smerenie de om sfânt.
Lucrau la Mânăstirea Sinaia, la acoperiş, Gheorghe Vâlcea meşterind sus şiţa, iar părintele, de jos, dându-i indicaţii. La un moment dat, sleit de oboseală, a trebuit să coboare şi să plece acasă. Părintele Arsenie a crezut că-l supăpase cu ceva. A doua zi l-a aşteptat cu o ceaşcă de ceai şi, după ce au luat micul dejun, s-a ridicat şi l-a luat în braţe. Pe nepregătite:
– „Nea Vâlcea, te rog să mă ierţi dacă ieri ţi-am greşit cu ceva! Iartă-mă, că şi eu te voi ierta, şi n-o să mai scapi de mine, nici în lumea asta, nici în cealaltă”. Din îmbrăţişarea aceea caldă s-a zămislit o mare prietenie. Una mai presus de timp.
„De atunci, părintele mi-a rămas în suflet. A fost o legătură cu un om care e mai presus de noi, o legătură care depăşeşte lu¬mea aceasta. El nu mă supărase cu nimic, dar era de o delicateţe extraordinară şi a vrut să fie sigur că sunt cu cugetul împăcat. De atunci, ne-am văzut mereu”.
Anii din urmă ai părintelui Arsenie Boca au fost ani de anonimat aproape deplin. Deghizat în straie civile, interzicându-le celorlalţi să-l mai numească „părinte”, pentru a nu atrage atenţia Securităţii, marele duhovnic se strecura prin vremuri.
Pleca adesea de la Sinaia la Comarnic, pentru a adăsta ceasuri întregi în atelierul lui Gheorghe Vâlcea. Vorbeau câte-n lună şi-n stele.
În încăperea micuţă, marele duhovnic de la Sâmbăta de Sus, cel la a cărui predică se adunau mii de oameni, moşea acum la naşterea la cer a unui singur suflet. Încet, cu răbdare şi cu multă dragoste. „Eu învăţam de la el, întrebându-l despre lumea asta şi, mai ales, despre cealaltă, iar el ucenicea la mine, că-l deprindeam cu meşteşugul lucrării lemnului. Era tare smerit! Mă asculta întotdeauna cu atenţie. Niciodată nu mă contrazicea.
Mulţi spun că era un om dur. Nici pomeneală! Era un suflet bun şi foarte blând. Se apropia de tine cu o aşa delicateţe, cu atâta prietenie, încât nu puteai să-i rezişti. Eu le-am mai spus celor care vorbesc despre el că l-au întâlnit, dar nu l-au cunoscut. Eu unul l-am cunoscut foarte bine. Şi vă pot spune că vor trece sute de ani până când vom mai avea parte de un asemenea părinte.
Unul ca el se naşte o dată la o mie de ani!”
Miracolul:
Îşi internase soţia la Institutul Parhon. În ultimul timp, nu se simţise bine. Au fost pe la mai mulţi doctori şi, în cele din urmă, ajunseseră la Bucureşti. Când i-au dat vestea, era pe hol, aşteptând-o. Soţia avea cancer, unul aflat într-un stadiu foarte grav. Medicii îi spuseseră clar şanse de scăpare nu prea sunt. Poate una la o mie, aşa că ar trebui să se consoleze cu gândul că o va pierde. A rămas năucit. Ce să facă, încotro să se îndrepte? L-au îndrumat spre spitalul Filantropia, sugerându-i să o opereze, poate că îi va mai prelungi zilele. Acolo, medicul a privit analizele, apoi l-a întrebat, scurt, dacă are credinţă în Dumnezeu. „I-am răspuns că am, iar el mi-a zis să mă rog, pentru că numai din cer poate veni o scăpare”.
A fugit direct la Sinaia , la părintele Arsenie. Era disperat. „Pe tren am plâns încontinuu. Nu ştiam unde să mă mai ascund de oameni”. Părintele l-a primit ca de obicei. Senin, liniştit, aşa cum era întotdeauna. A început de îndată să-i vorbească de Mânăstirea Prislop, de câte au de făcut acolo. „Încerca să-mi distragă atenţia, dar mie nu-mi stătea mintea decât la soţia mea. Nu aveam copii, ea era sufletul meu, iar părintele singura nădejde. Am tot aşteptat clipa potrivită să-i spun de necazul meu, când, la sfârşit, mi-a zis chiar el: -Nene Vâlcea, fii pe pace. Să se opereze soţia la Bucureşti şi totul o să fie bine. Nu apucasem să-i zic nimic de boala ei, în tot răstimpul am vorbit doar de lucrările de la Prislop.
Dar părintele avea darul înaintevederii şi a ştiut tot timpul prin ce trec, fără să-i spun. Am plecat întărit”. După trei zile, femeia a intrat în operaţie. Gheorghe Vâlcea a aşteptat pe holurile spitalului, frământând rugăciuni, aninând nădejdi. Minutele se făceau ceasuri, ceasurile zile. Îşi pusese încrederea în rugăciunile Părintelui, dar în clipele acelea, speranţele se năruie. Deodată, din sala de operaţie a ieşit o doctoriţă. Era răvăşită. A spus precipitată că: „domnul doctor Bălănescu a amuţit după intervenţie. A început operaţia, dar înăuntru nu a mai găsit nimic, nici o tumoră! Acum s-a închis în cabinet şi nu mai primeşte pe nimeni. Aşteptăm şi rezultatul biopsiei, şi dacă nici de la laborator nu iese nimic, înseamnă că e un miracol!”.
Miracol a şi fost:
Când ajunge în acest punct, vocea bătrânului tâmplar tremură din nou. A fost momentul în care a văzut pe viu puterea rugăciunilor părintelui Arsenie. Atunci a înţeles pe deplin cu cine fusese prieten atâţia ani. S-a întors la Sinaia şi marele duhovnic i-a spus zâmbind – „Ai văzut puterea lui Dumnezeu! Acum ai încredere în mine?”
O privesc pe soţia lui Gheorghe Vâlcea. Umblă prin curte ca un prâsnel, robotind printre flori. E rodul viu al unei nădejdi împlinite. Dar acesta nu a fost singurul miracol făcut de părintele Arsenie. S-a mai întâmplat şi cu un prieten de-al lui Gheorghe Vâlcea. Fusese internat la spital la Azuga, iar doctorii i-au spus că mai are de trăit doar două luni de zile. Îşi pierduse orice nădejde. Faţa lui se înnegrise de boală, ca un tăciune. „Mă durea sufletul de el, că eram tare buni prieteni. Aşa că l-am rugat să se externeze şi să mergem la părintele Arsenie. El nu mai trăgea nădejde că scapă, dar a venit cu mine”. Părintele i-a primit în grădină şi a început să le vorbească de planurile sale de viitor. Ca de obicei, nu se concentra pe durere şi boală, ci încerca să mute accen¬tul spre nădejde. „La sfârşit, a venit la prietenul meu şi i-a trecut mâna de pe piept până spre pântece şi i-a spus:
– Stai liniştit, că nu o să mori din asta.
Atât! Am plecat, iar prietenul meu nici nu s-a mai întors la spital. În câteva zile s-a pus pe picioare. Trăieşte şi acum şi e sănătos. Tun! Vindecarea s-a petrecut înainte de revoluţie, iar de atunci nu a mai avut nicio problemă serioasă cu sănătatea”. De dincolo de mormânt Gheorghe Vâlcea a fost ultimul care a ieşit din groapă. Ar fi rămas acolo pentru totdeauna, lângă cel la care ţinuse atât de mult. Nu mai ştie decât că l-au prins preoţii în braţe. De văzut nu vedea nimic, din pricina lacrimilor. Apoi zilele s-au scurs, şi între el şi plecarea la Domnul a părintelui s-au aşternut anii. La mormânt au început să vină oamenii. Din ce în ce mai des, din ce în ce mai mulţi. Pelerinii povesteau miracole, călugării găseau izbăvire în ispite.
Părintele Arsenie nu refuza pe nimeni. Aşa cum îi spusese domnului Gheorghe Vâlcea, din cealaltă lume lucra cu mai multă putere. Ani de-a rândul s-a numărat şi el printre ei. A continuat să lucreze la mânăstire la Prislop. Poarta de la intrare e sculptată de el, şi la fel şi ceea ce e dăltuit în lemn prin mânăstire. Din când în când, urca în faţa crucii ieşite din mâinile lui. Îngenunchea şi se ruga părintelui. Nu-i spunea multe vorbe. Ştia sfântul ce are nevoie. Până într-un an, de curând, când boala de picioare l-a secerat din nou. A mers la spital, a cercetat doctori, dar za¬darnic. Durerile nu-l părăseau. Şi-a adus atunci aminte de ce-i spusese marele duhovnic:
– „Să vii la mormânt!”.
Şi-a venit. A plecat din spital cu greu, pentru că nu se simţea bine. Chinuit, a ajuns la Prislop şi s-a prăbuşit în faţa crucii părintelui. L-a rugat să-l ierte, i-a spus că e neputincios şi că acum e ultima oară când vine să-l cerceteze. Bătrâneţile l-au ajuns, picioarele îl dor, aşa că de acum îi va vorbi de acasă. Când s-a ridicat, a simţit că durerile îl părăsesc. Se simţea mai bine. A mers câţiva paşi, apoi a coborât sprinten până la mânăstire. Era ca nou.
„Şi să ştiţi, aveţi cuvântul meu, că sunt om
bătrân, de atunci nu am mai avut probleme cu picioarele. PUTEREA UNEI RUGĂCIUNI.


Adela Pârvu - Interior design blogger

O viaţă avem? Colorată să fie!

Alăptează!

Resurse pentru suport in alaptare

WELCOME TO ROMANIA !

With this Blog we want to get you out there and explore this wonderful place called ROMANIA !

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Adolescentzi

un blog pentru fiecare dintre voi

Blogul Asociatiei IHTIS Romania

Promovam interesele tinerilor cu dizabilitati fizice