În hotelul Ciucaș, din stațiunea Tușnad, nu se cazează persoane cu handicap

Raduly Tibor, tatăl unui tânăr de 27 de ani, cu handicap grav, din Sfântu Gheorghe, a contactat-o pe președinta Consiliului Național al Dizabilitătii din România, Daniela Tontsch, cu rugămintea de a face cunoscută trauma prin care a trecut împreună cu fiul și soția sa, după ce au primit bilete de cazare și tratament, prin Casa județeană de pensii Covasna, la hotelul Ciucaș, din stațiunea Tușnad.

„Suntem o familie normală ca și voi. Doar că băiatul nostru de la naștere este dependent de fotoliu rulant și ca să nu avem probleme, câteodată, poartă și scutece. Eu sunt asistentul lui personal. Ne-am pregătit să schimbăm metoda de recuperare obișnuită – cu care n-am fost mulțumiți până acum – la un sejur de 16 zile de recuperare într-o stațiune, preferând Băile Tușnad, la recomandarea D-nei Dr. Șereș Lucia, medicului nostru de familie. Conform legii 448 avem dreptul. Am depus cererile la CJPPS Covasna. Am solicitat și câte șase seturi de bilete de călătorie pe CFR, am făcut listă cu ce trebuie să ne pregătim în cazul în care primim bilete. Am visat că după ce primim tratamentul sau în weekend ne deplasăm cu trenul la Brașov ori la Miercurea Ciuc, numai noi băieții, lăsând soția (mama fiului) acasă. În glumă, i-am spus că dacă îi va fi dor de noi, poate să ne viziteze.

Ce mare ne-a fost bucuria când, în șapte septembrie, am fost anunțați telefonic că putem să mergem să ridicăm biletele de tratament balnear. Urma să ne cazăm la hotelul Ciucaș, din Băile Tușnad.

Am fugit, am procurat toate documentele: biletele de trimitere de la medicul de familie, adeverință de venit, am achitat cota parte din valoarea biletului.

După ce am intrat în posesia biletelor de tratament, m-am dus acasă și i-am arătat soției și băiatului meu, făcând planuri pentru prima noastră escapadă bărbătească.

În după amiaza aceleiași zile, am căutat informații pe net despre noua noastră reședință, încercam să aflu dacă este accesibilizată cu lift și rampă de acces.

Așa am găsit un articol publicat de Consiliului Național al Dizabilitătii din România în care se menționa cazul unei familii căreia i-a fost refuzată cazarea în același hotel, anul trecut, din cauză că fiul lor se deplasează cu scaun rulant și poartă scutece ca fiul meu”, povestește domnul Raduly Tibor.

Ușor îngrijorat, domnul Raduly Tibor a sunat la hotelul respectiv și a întrebat dacă hotelul este dotat cu rampă de acces, fapt ce a determinat reprezentantul hotelului Ciucaș să sublinieze că intrarea în hotel necesită aprobarea doamnei directoare.

„La ora 15 soția mea a fost sunată de recepționeră care a întrebat: „Sunteți cu scaun cu rotile? Purtați și scutece?”, iar după răspunsul său afirmativ, recepționera a adăugat: „Atunci, doamna directoare vă transmite să nu veniți pentru că NU VĂ PRIMEȘTE pentru că nu are personal specializat pentru a trata persoanele cu handicap locomotor și să schimbați biletul de tratament la alt hotel.”

Referitor la directoarea Hotelului CIUCAȘ, ne-a îndrumat la o unitate cu profil neurologic – chiar dacă acum noi avem nevoie de tratament cardiovascular.

Soția mea a replicat că indiferent de părerea doamnei directoare, noi, miercuri 13 septembrie 2017, la ora 12, vom sosi, dar vom aduce și presa pentru a solicita explicații.

Am simțit că a picat cerul pe noi. Am pierdut și tratamentul de recuperare din cabinetul nostru obișnuit. Am fost refuzați din cauză că fiul meu este dependent de fotoliu rulant și de scutece.

N-am dormit până luni dimineața (11 septembrie 2017) din cauza discriminării. Luni, la prima oră, ne-am deplasat la emitentul biletelor de tratament și am cerut explicații.

Domnul director CIOTLOŞ TRAIAN NICOLAE, directorul executiv al CJPP Covasna, ne-a comunicat că hotelul respectiv este hotel privat în relații contractuale cu CNPP, s-a oferit să preschimbe biletul la altă bază de tratament.

Am stabilit că vom merge la hotelul Ciucaș, din Băile Tușnad, să-i obligăm să respecte relațiile lor contractuale cu CNPP. Și să nu ne discrimineze din cauza scaunului rulant. Am făcut acest gest pentru a proteja alte persoane mai neajutorate să pățească ca noi, să fie refuzate la fel cum a fost Ion Sorinel din Brăila.

Am solicitat ajutorul mai multor societăți de televiziune, dar numai Digi24 ne-a onorat. Miercuri la ora 12 am fost prezenți la recepție. Mare ne-a fost surprinderea văzând că ne cazează.

Am cerut explicații de la doamna Colcer, directoarea hotelului, de ce și-a schimbat opinia. Dânsa a recunoscut că ne-a refuzat de două ori, nu a vrut să ne primească din cauza că nu putem să participăm la baia de apă minerală din cuza scutecului. Nici n-o interesa dacă poartă permanent.

Fiul meu, de obicei, beneficiază de masaj pe membre și gimnastică medicală pentru membrele inferioare și superioare întrucât la minune nu ne putem aștepta, doar la menținerea circulației sanguine și prevenirea atrofierii musculaturii. Masajul și gimnastica se face pe saltea.

Ne-au primit. Din punct de vedere a legalității nci nu avea altă variantă în fața Digi24. Am avut bilet de trimitere pe linie cardiovasculară. Am crezut că am câștigat. Hotelul are toate dotările necesare. Are rampe de acces, două ascensoare, intrarea și accesul în toate camerele accesibile. Personalul primitor. Curățenie exemplară. Camera primită era largă pentru deplasare cu fotoliul rulant. Baie cu ușă lată care permite intrarea cu scaunul, fără praguri. De nota 10. Ne-am dus la tratament, totul părea OK. Joi eu am fost la tratament.

Înainte de masă m-am întâlnit cu proprietara hotelului. Printre alte discuții, mi-a explicat că este adevărat că nu au vrut să ne primească, este greșeala lor, dar numai pentru binele nostru. A mai spus că am forțat intrarea și că am făcut o greșeală mai mare pe care trebuie să mi-o asum pentru că tratamentul de aici face rău copilului meu. Că fac asta intenționat. În opinia domniei sale, noi nu trebuia să venim aici, ci la o unitate specializată pentru persoane cu handicap.

Am înghițit aceasta părere. Noi am venit aici la Tușnad pentru relaxare și odihnă în aer plăcut și pentru a beneficia de masaj și gimnastică, conform biletului de trimitere eliberat de medicul nostru de familie.

Trebuia să ne decidem. Rămânem aici și înghițim reproșuri și umilințe zilnice sau mergem acasă și ne odihnim. Am ales a doua variantă.

Au trecut câteva zile. Ne-am resemnat. Începem lupta pe alt nivel pentru a nu permite altor persoane să treacă prin ce am trecut noi la hotelului Ciucaș din Băile Tușnad”, a explicat Raduly Tibor.

Articol preluat de pe jurnal-social.ro

TE IAU DAR FĂRĂ CĂRUȚ

Numai în România poți auzi astfel de fraze cum este titlul acestui articol. Această frază s-a auzit Miercuri 24 Mai 2017 în Autogara din Dorohoi, când m-am pornit să călătoresc spre Iași cu microbuzul Transport Mixt S. A. Dorohoi, pe ruta Darabani-Iași, ce pleacă din Dorohoi la ora 16, 15. Ajunge tata cu mine în brațe la ușa microbuzului și primește două lovituri rapide ,,Numai sunt locuri și nu ia nici un fel de bilete gratuite, pentru că n-are contract cu Casa de Pensii”! (eu am bilete gratuite de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani și nu de la Casa de Pensii) Totuși îmi face un loc în spatele mașinii, unde urcă tata cu mine în spate străbătând culoarul ca și soldații în tranșee, pentru că pe primul scaun nu m-a lăsat, căci este periculos când pune o frână și pe al doi-lea nu își permite să roage să se ducă cineva în spate. Văzând aceasta, tata a sunat la 112 să vină Poliția, dar îi s-a spus că nu-i treaba acestei instituții! Cu toate astea am stat comod.

Partea halucinată abia acum vine, pentru când a venit vorba să urce căruțul s-a opus cu vehemență pentru că n-are loc, în timp ce portbagajul era plin cu pachete tip poștă. Abia a pus căruțul pe culoar, unde în Autogara din Botoșani, două fete a făcut salturi peste căruț să iasă la aer.

Când a venit vorba de plată ne-a cerut 52 de lei, dar pe urmă mamei i-a luat biletul de pensionari și 18 lei, iar mie nimic spunând că dacă sunt controale să spun că sunt călătorul său.

În timp ce călătoream, sună tata pe mama și îi dă numărul administratului de la Iași cu care vorbise și a spus că firma respectivă are contract pentru bilete de handicap și că să-l sunăm când ajung în Iași că va veni să vorbească cu șoferul, dar când la sunat a spus și dumnealui că n-au contract. Șoferul l-a sunat pe directorul său și a afirmat că Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani a reziliat contractul cu ei!

Partea bună este că șoferul m-a ajutat să cobor!

Voi scrie și la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție Copilului Botoșani, să văd ce valoare au aceste bilete gratuite!

ALT JUDEȚ ALTĂ ȚARĂ

Trăim într-o țară în care se dau prea ușor legile și hotărârile fără a gândi la persoana în cauză. Luni, 23 Mai voi pleca cu mama în stațiune la Vatra Dornei și din anumite motive nu mă pot deplasa cu mașina familiei. Așa că tata s-a dus la autogară să vadă ce autobuz merge încolo și din Dorohoi nu pleacă nici un autobuz, dar vine unul de la Vatra Dornei în fiecare dimineață și să întoarce la ora 14. Toate bune și frumoase numai că nu mă ia cu bilete de transport gratuit pentru persoane cu dizabilități, fiindcă autoritățile nu decontează bilete din alt județ. Iată ce spune articolul 23 alinatul 3 din legea 448 pe 2006, citez:

,,Legitimaţia pentru transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafaţă este valabilă pe întregul teritoriu al ţării, fiind recunoscută de toate regiile de transport local, şi este eliberată de direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, costurile fiind suportate din bugetele judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti.”

Aș dori să aflu adevărul despre acest drept!

A JIGNI O PERSOANĂ CU DIZABILITĂȚI ARATĂ CE CARACTER AI

Nimeni nu dorește să aibă o dizabiliate, dar dacă o avem, vrem să trăim într-o societate cu șanse egale chiar avem nevoi de adaptare. Mai jos voi publica incidentul prin care a trecut Silvia Năstase persoană în scaun cu rotile.

,,Zilele trecute, după mai bine de 20 ani, prin intermediul Primăriei Sectorului 2 am fost la teatru unde am văzut o comedie spumoasă cu un subiect în care, multi dintre noi, se regăsesc.

M-am hotărât să scriu despre acest lucru, deoarece înainte de a intra în sala am trăit sentimente de frustrare și dezamăgire profunda, o realitate crunta, care din păcate, face parte din viata noastră ca persoane vulnerabile.

Am ajuns în fața teatrului unde, bineînțeles, toate locurile de parcare, patru la număr, rezervate persoanelor cu dizabilități, erau ocupate de mașini ale căror proprietari nu aveau nicio legătura cu handicapul.

În condițiile date, am făcut poze și le-am pus pe parbriz o hârtie pe care am scris sloganul nostru: ”Dacă ne-ați luat locul de parcare, luați-ne și handicapul”.

Sper ca acest demers al meu sa aibă ecou în sufletele și conștiințele lor.

Este adevarat ca acest subiect, legat de locurile de parcare, este, deja, perimat și nu voi insista asupra lui. Ceea ce vreau sa va aduc la cunoștința este un dialog pe care l-am purtat în fața ușii teatrului, cu o doamna, care părea drăguță, aflată la vârsta a treia, dar care s-a dovedit a fi un cerber la porțile infernului.

De teama de a nu fi bruscata la intrarea în teatru, unde oamenii, într-un număr destul de mare, erau adunați și deveniseră agitați, am cerut permisiunea de a fi lăsată sa intru înainte de se deschide ușile pentru toată lumea.

În momentul acela se declanșează urgia, doamna draguță se transforma într-un balaur care scoate flăcări pe gură și pe un ton arțăgos îmi cere socoteala pentru îndrăzneala mea și îmi spune cu lejeritate ca și ea este persoana cu handicap. O rog frumos să dovedească acest lucru cu o legitimație. Nu poate pentru ca se vedea clar ca este o minciuna și pentru a salva situația jenantă în care se găsește, spune cu dispreț și o seninătate dezarmanta: “dacă nu ești capabila să te ții pe picioare, de ce pleci de acasă?”

Indignată și șocată, o întreb: Ce faceți doamna, mă marginalizați?

Răspunde scurt și tăios: “da”.

Într-o asemenea situație, te întrebi dacă nu cumva, pentru astfel de oameni, termenii toleranța, reabilitare, incluziune socială nu par utopii?

Nu sunt în măsură să emit judecăți de valoare și nimeni nu ar trebui sa o facă, dar nu pot să nu mă întreb: oare cine îi da dreptul acestei femei să judece cu atâta ușurință și să dea verdicte? Ignoranța, lipsă de omenie și de bun simt, mentalitate învechită sau, poate, caracterul ei pur și simplu?

Mi-am făcut procese de conștiința și mi-am spus că trebuia să găsesc înțelegere față de reacția acestei femei, atât a putut ea la momentul respectiv, dar disprețul din vorbele și privirea ei m-au obligat sa iau atitudine și sa ii spun pe un ton ușor ridicat ca “pretențiile”mele nu sunt privilegii, ci drepturi pe care legea 448 ni le garantează!

Nu e vorba de mândrie, ci de demnitate!

Haideți să nu îi mai lăsăm pa oameni să creadă că locul nostru este în întuneric, să nu-i mai lăsăm sa ne umilească pe cei care nu vad dincolo de handicap și rămân ancorați în prejudecați impenitente de generații întregi!

Nu suntem o cantitate neglijabila de care societatea să se debaraseze cu ușurința. Trebuie să fim uniți în fața discriminării și să le reamintim ca, și noi, suntem parte din conștientul colectiv!”

Articol preluat de peObservatorul.ro

STATULUI ROMÂN ÎI PASĂ MAI MULT DE STRĂINI DECÂT DE CETĂȚENII SĂI

A fi refugiat într-o țară străină este ceva ce nu ne dorim nici să visăm în somn, dar rămâi fără cuvinte când vezi la știri că, statul român alocă 16 lei pe zi unui refugiat din Siria, (480 lei lunar) pe când unui cetățean român cu handicap grav, dependent total de cineva, îi dă 234 lei lunar plus 106 lei complementar. (340 lunar) De aceea trebuie să fim alături de Consiliul Național al Dizabilități din România și să semnăm petiția inițiată de acesta. Detalii despre proiect pe Observatorul.ro

UN ABUZ DE NECREZUT

În urma unei postări pe fecebook despre pensia de invaliditate, am aflat cu uimire că, în județul Brăila nu se poate beneficia de un drept legal de care restul țări beneficiază, pe motiv că s-a depășit numărul de pensionari. Într-o Europă în care nu este permis să jicnești nici o minoritate, în Brăila se calcă în picioare un drept a celor care sunt lipsiți de darul sănătății. Voi arăta mai jos povestea unei familii din acest județ.

,,Mă numesc Ecaterina Marin din Brăila, sunt mama unei fetițe de 18 ani, născută din sarcină gemelară, cu sindrom genetic Cornelia de Lange. De aproape 19 ani schimb scutece de unică folosință, în prezent de adult, fata bea din biberon și nu e capabilă să mestece mâncarea. Nu stă în picioare, nu merge, nu vorbește și nu are discernământ, are epilepsie și convulsii pentru care îi dau tratament permanent, nu e capabilă să-și facă necesitățile fiziologice, necesitând clismă. În prezent are CERTIFICAT DE HANDICAP GRAV PERMANENT CONGENITAL și un ajutor special de handicap de 340 lei. Am aflat că legea le dă dreptul celor deveniți adulți să solicite pensie de invaliditate. Casa Națională de Pensii și Plăți Brăila a încheiat contracte de asigurat cu aceste persoane până anul acesta, când au fost arestate pentru șpagă doctorițele care eliberau Certificate de Handicap și Decizii medicale privind capacitatea de muncă pentru persoane sănătoase in funcție de ,,contribuție”. Acum sunt eliberate, și culmea, vor locurile de muncă înapoi, unele chiar le-au obținut. Din luna aprilie am solicitat încheierea unui contract de asigurat pentru fata devenită adult. Am primit clar refuz. Nu mai sunt locuri disponibile.”

– Prin Decizia 680 din 9 august 2012, Curtea Constituțională a decis ca persoanele care depun la casele de pensii dosarele pentru primirea pensiei de invaliditate nu mai trebuie să facă dovada vechimii în muncă, eliminând din Legea 263/2011, privind sistemul public de pensii, articolul care stabilea stagiul minim de cotizare în raport cu vârsta. Decizia a fost luată după ce un clujean a depus la Curtea Constituțională o contestație care se referea la neconstituționalitatea acestui articol din Legea Pensiilor, argumentul petentului fiind ca respectivul articol de lege este discriminatoriu.

Decizia Curții Constituționale (680/2012) și a Legii 37/2013 care modifică Legea pensiilor (263/2010) orice persoană cu dizabilități gradul. 1 și 2, (posibil si 3) care au doar ajutor special de handicap, pot primi acum, pe acesta și pensie de invaliditate, chiar dacă nu a muncit nici-o zi.
Doamna Marin continuă:
,,Așadar, fiica mea, cu Decizie Medicală cu Grad de Invaliditate 1 cu însoțitor și incapacitate de muncă și auto îngrijire apărute la naștere nu are dreptul la o pensie de invaliditate, deoarece la Brăila nu se dorește încheierea contractului de asigurat cu astfel de ,,specii”. Teoretic ar trebui să mă mut cu fata în alt oraș unde acest drept este respectat, pentru că am aflat că, mulți, în aceeași situație, nu cunosc acest drept la o viață puțin mai bună, căci și așa este amara cum. Este inuman ca eu, ca mama, să umblu cu fata pe brațe pe la diferite instituții, o fata adultă cu scutec pentru că urinează necontrolat, care țipă și are agitație motorie, în timp ce ,,doamnele” elegante din birouri bine încălzite le hotărăsc soarta. Nu doresc nimănui să treacă prin umilințele îndurate de mine ca mama, în dorința de a menține în viață și fără neajunsuri un suflet chinuit de boală. Aștept de două luni răspuns la memoriile făcute în scris către CNPP București – B2950/9.11.2015, Ministerul Muncii – 33588/29.10.2015 și Președinție – 25388/5.10.2015. Răspunsul primit prin e-mail până acum doar de la CNPP Brăila (27/11/2015) este ȘOCANT:”

– Conform art. 1171 și 1174 alin.(3) din Codul civil, contractul este sinalagmatic atunci când obligațiile născute din acesta sunt reciproce și interdependente. Contractul este solemn atunci când valabilitatea sa este supusă îndeplinirii unor formalități prevăzute de lege. În conformitate cu prevederile art. 1169 din Codul civil, părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri.

– Așadar, factorul primordial al încheierii contractului este acordul de voință al părților. Potrivit prevederilor Codului civil, unele dintre condițiile de fond, esențiale și generale pentru validitatea unui act juridic sunt consimțământul, respectiv manifestarea hotărârii de a încheia actul juridic civil, de a se obliga juridicește și capacitatea de a contracta și anume, la momentul încheierii actului juridic părțile au aptitudinea de a-și asuma drepturile și obligațiile care izvorăsc din contract.

În sistemul public de pensii, bazat pe principiul contributivității. dreptul la pensie se dobândeşte în virtutea contribuţiilor de asigurări sociale datorate/achitate de persoane. Per a contrario contribuind la sistemul public de pensii, persoanele în cauză işi asigură dreptul de a beneficia, la momentul la care intervine riscul bătrâneţii sau al invalidităţii, de una din prestaţiile reglementate de lege. De altfel, pensiile reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor asigurate ca urmare a bătrâneţii, invalidităţii sau decesului.

– Pe calea unei logice interpretări se poate ușor constata din întreaga filosofie a sistemului public de pensii că plata contribuţiilor de asigurări sociale naşte dreptul la obţinerea unei prestaţii şi nu invers. În cazul acordării unei pensii de invaliditate pentru care legea prevede un stagiu de cotizare, realizarea acestuia trebuie să fie anterioară apariţiei riscului, respectiv pierderea capacităţii de muncă constatată printr-o decizie medicală asupra capacităţii de muncă. Aflându-ne în situaţia unei asigurări contractuale (facultative), asiguratorul are obligaţia evaluării riscului ce s-ar produce ca urmare a acceptării încheierii actului juridic în discuţie. Cu alte cuvinte, manifestarea voinţei unei persoane de a încheia un contract de asigurare socială trebuie să vizeze o cauză licită şi morală. În plus, acordul de voinţă pentru încheierea actului nu poate fi altceva decât întâlnirea concordantă a celor două voinţe individuale (asiguratorul şi asiguratul), iar contractul nu poate fi încheiat cu efecte retroactive.

DRUMUL GROAZEI

Am fost și am venit de la Felix cu ambulanța. Dacă încolo am mers pe scaun pentru că vroiam să văd drumul, înapoi am venit pe targă. Toate bune și frumoase până când am ieșit din Suceava spre Dorohoi, când m-a început a zgudui de simțeam că mor și puțin a lipsit să vărs din cauza gropilor

Când am ajuns în fața blocului, tata mă aștepta și vroia să mă urce direct în casă, dar i-am spus să mă așeze pe bancă că îmi este rău. Oare cineva să gândește la sănătate, viața și mașinile noastre, ce ne-a ajung 1000 de lei pe an toate taxele?

PETITIE PENTRU SANSE EGALE

Am gasit online o petitie initiata de o asociatie pentru persoane cu handicap din Targu Mures, in care se cere statului roman un venit decent si facilitati reale pentru noi. Va rog sa semnati aceasta petitie AICI ca sa putem spera la un trai mai bun. La fal ca si la petitia mea, veti primi un e-mail pentru confirmarea semnaturii si in caz ca acesta vine in spam se da no spam si se confirma din inbox caci din spam nu se poate confirma.

INCIDENT LA VOT

Aseara pe la ora 19 am iesit la aer si tot odata sa votez. Cand am intrat in sectia de votare nu eram trecut pe lista desi la votul pentru locale eram, dar s-a rezolvat ca m-a trecut pe lista suplimentara. In timpul acesta reprezetanta PDL spune ca n-as avea drept de vot intrucat n-am discenarmant. Tata spune ca am toate facultatile mintale, ca am publicat o carte, ca sunt elev in clasa a V a la care dumneaei a spus ca ce minte am daca sunt in clasa a V a. A doua problema ridicata de ea ca de ce semneaza tata in locul meu, el spune ca este reprezatantul meu legal si pana la urma am votat. Cu siguranta cine imi viziteaza blogul vede de ce invat abia acum. A sta intr-un scaun cu rotile nu ma priveaza de avea toate drepturile unui cetatean roman!

STATUL IN LOC SA NE AJUTE ISI BATE JOC DE NOI

Suna frumos toate planurile dintr-un birou bine incalzit de a evalua certificatele de handicap, dar in realitate se vede in clipul de mai jos.

La mica mea cultura am cateva intrebari:

1 Stie cineva din cei ce ne cheama la comisie si ce sacrifici facem pentru a merge la comisie?

2 Pe cine intereseaza cu ce probleme ma confrunt zilnic si ce as avea nevoie ca sa-mi usureze viata?

3 Daca am fost la comisie cu boala mea vizibila, de ce mi-a trebuit internare de o zi, unde am pierdut timp si 36 de lei din venitul meu de 293 de lei.

4 La cata lume era la comisie, daca luam vreo gripa a cui era raspunderea?